Suveranitatea lui Dumnezeu nu-mi justifică lenea

Scuze peste scuze

Sunt recunoscătoare că am un Dumnezeu care este în control. Un Dumnezeu a cărui putere trece dincolo de înțelegerea mea. Nu durează mult ca suveranitatea lui Dumnezeu să treacă de la confort la scuză. Vă sună cunoscut tipul acesta de oameni? Cei care:

• Se plâng de lipsa unei comunități și totuși nu invită niciodată pe cineva acasă;
• Se plâng că sunt singuri, dar nu caută în mod activ să cunoască oameni de vârsta lor;
• Se plâng de slujbă, dar nu își depun niciodată CV-ul altundeva;
• Se plâng că locuiesc cu părinții, dar nu iau în calcul și închirierea unui apartament cu un coleg;
• Sunt nemulțumiți de faptul că nu Îl simt pe Dumnezeu aproape, dar nu deschid Cuvântul și nici nu se roagă;
• Sunt obosiți, dar stau treji până târziu pe rețele sociale sau la televizor;
• Sunt constant prea ocupați, dar nu spun niciodată „nu”.

Înțelegeți ideea. Adevărul este că am fost cu toții tipul acesta de oameni măcar o dată. Sau poate că încă suntem.

Undeva pe parcurs cred că am decis în mod greșit că a avea încredere în Dumnezeu înseamnă întotdeauna să stai liniștit. Și, deși cred că există perioade în care cel mai curajos lucru pe care îl putem face este să așteptăm, cred și că Dumnezeu ne cheamă să sacrificăm confortul și reputația noastră pentru El. Cred că adesea nu urmărim dorințele (date de Dumnezeu) inimii noastre pentru că ne este frică de dezamăgire. Sau credem că știm mai bine cum să le obținem (și de ce nu este Dumnezeu de acord?).

Poate ne este pur și simplu frică că Dumnezeu va arăta rău dacă nu ne îndeplinește așteptările. Dar de când suntem noi agenții de relații publice ale lui Dumnezeu? El poate să-și gestioneze propria reputație. El își dorește doar inimile noastre. Supunerea noastră. Dependența noastră completă. Poate că durerea pe care o simți este modul lui Dumnezeu de a te conduce spre acțiune.

Planurile lui Dumnezeu și acțiunile noastre

Poate spuneți „Ah, iar asta… un alt discurs motivațional de tipul <<Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri>>.” Dar o credință activă constă în predare, nu control. Dumnezeu nu este un automat. Nu este ca și cum ai investi efortul echivalent unui dolar, ai apăsa butoanele potrivite și hop! – obții rezultatul dorit.

Înainte de a acționa, trebuie să înțelegem că bazându-ne pe propria putere suntem complet neputincioși:

„Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:1-2)

Prieteni, suveranitatea lui Dumnezeu este eliberatoare! Haideți să nu ratăm dragostea Sa în toate acestea. El ne invită să ne odihnim în El. Datorită grijii Lui tandre putem să ne așezăm povara la picioarele Sale, să lucrăm și să ne odihnim pentru slava Lui. 

Dar toate acestea sunt ca un joc, nu-i așa? Observă cum lucrează Dumnezeu prin acțiunile noastre.

Cine zidește casa? O zidește Dumnezeu? Da. O zidesc constructorii? Da.

Cine păzește cetatea? Dumnezeu? Da. Păzitorul? Da.

Vedem o imagine similară în Neemia 4:15-18 când muncitorii au încredere în Dumnezeu să-i protejeze de vrăjmași în timp ce ei reconstruiau zidul Ierusalimului; cu toate acestea, ei țineau o armă într-o mână, în timp ce lucrau cu cealaltă. Recunoscând că eliberarea lor în cele din urmă era complet dependentă de protecția lui Dumnezeu, ei totuși au luat măsuri pentru a fi în siguranță.

Există un mister pe care nu avem timp să-l dezbatem pe deplin, dar planurile lui Dumnezeu și acțiunile noastre sunt ca într-un dans armonios al credinței, care rezultă în construirea caracterului nostru, schimbarea dorințelor noastre și împlinirea Voii Sale pe pământ – toate în timp ce suntem într-o aventură împreună. Riscul de a sta pe margine nu este că suntem împiedicați să obținem ceea ce vrem – deși inerția poate aduce lipsuri – ci este să ratăm plinătatea vieții cu Cristos. Dacă ne concentrăm mai întâi pe căutarea Împărăției lui Dumnezeu, El va avea grijă de toate celelalte lucruri mai mici  de-a lungul drumului. Dumnezeu este pentru noi și El ne vede și cunoaște inimile. Chiar dacă viața nu decurge exact așa cum speram, putem să ne ancorăm în încrederea că în El avem tot ceea ce avem nevoie pentru viață și evlavie (2 Petru 1:3).

Beneficiile umblării prin credință

În esență, suveranitatea lui Dumnezeu ne eliberează pentru a fi buni ispravnici ai timpului nostru, banilor, relațiilor și talentelor noastre fără să ne streseze rezultatele. Contrar a ceea ce spune lumea, destinul nostru nu stă în mâinile noastre. Anxietatea moare și îndrăzneala se naște când ne dăm seama că pentru credincios, nimic nu este în zadar. Indiferent dacă eșuăm sau reușim, umblarea prin credință ne atrage întotdeauna spre o intimitate mai profundă cu Tatăl. Această intimitate ne dă curajul să respingem păcatul și să avem acces la puterea Duhului Sfântului. Creștinii ar trebui să fie cei mai îndrăzneți dintre toți oamenii, trăind cu această încredere:

„[…] Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar, dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici.” (Faptele Apostolilor 5:38b-39a)

Cu câțiva ani în urmă am avut ocazia să învăț asta pe pielea mea. Dumnezeu mi-a adus în atenție oportunitatea de a face un stagiu la Focus on the Family și am simțit că ar fi fost următorul pas perfect pentru mine. Am aplicat pentru trei stagii diferite și am fost respinsă fără nici măcar un interviu. Vai!

În săptămâna următoare, povestea lui Iacov care se lupta cu Dumnezeu mi-a venit în minte de cinci ori. Dumnezeu a folosit pasajul pentru a mă provoca în ceea ce privește consecvența în câteva domenii specifice. M-am simțiti îndemnată să sun coordonatorul și să întreb cum m-aș putea poziționa mai bine pentru astfel de oportunități în viitor. Am învățat o lecție valoroasă despre scrisori de intenție și CV-uri în acea zi. După câteva editări am fost rechemată la interviu pentru toate cele trei poziții. A fost grozav! Am avut o rundă de interviuri, iar mai apoi un al doilea val de respingeri. Dar de data aceasta nu a durut la fel de tare. Știam că am făcut tot ce am putut, dar Dumnezeu nu deschidea ușa; în schimb, El mă învăța despre predare și redresare. Am aplicat să lucrez la o asociație în parcurile naționale. Cu câteva zile înainte de a accepta o poziție la Glacier NP, Focus on the Family m-a contactat în legătură cu o altă poziție care credeau că  se potrivește cu abilitățile mele. Într-un vârtej de evenimente, am acceptat-o.

Ne grăbim să spunem „Dumnezeu a închis ușa.” Și uneori chiar asta se întâmplă. Dar alteori, Dumnezeu cere perseverență. În loc să renunțăm, de multe ori este nevoie de mai multă credință să ne punem pe noi înșine în pericol și să urmărim rezultatul dorit, știind că am putea fi dezamăgiți, dar având destul de multă încredere în Dumnezeu încât să le lăsăm în mâna Lui. 

Încrede-te în Domnul și mergi înainte

În fiecare aspect al vieții, Dumnezeu promite că Îl vom găsi când Îl căutăm cu toată inima noastră (Ieremia 29:13). Amintiți-vă, Dumnezeu vrea să știm voia Sa. El nu este aici să ne înșele sau să se ascundă de noi. El este incredibil de personal și El ne va face calea clară — dar uneori o face pe măsură ce înaintăm în credință. Așa cum spune un prieten de-al meu, „Este mai ușor să ghidezi o mașină care se mișcă.”

Acestea fiind spuse, sunt multe ocazii în care Dumnezeu ne cere să așteptăm și să stăm liniștiți înaintea Sa, chiar și atunci când pare că lucrurile nu au sens. Această idee apare pe tot parcursul Bibliei! Gândește-te la asta: este liniștea ta motivată de lene și frică sau credință și încredere deplină?

Între timp, dacă te simți singur, invită oameni acasă pentru cină. Dacă serviciul tău te epuizează, ia în considerare că asta se întâmplă pentru a te conduce în altă parte. Petrece puțin timp visând împreună cu Dumnezeu. Poate că El te va îndemna să te odihnești și să fii credincios. Sau poate că te va îndemna să aplici pentru un loc de muncă care îți aduce o nouă carieră — sau o respingere care îți construiește caracterul.

Oricum ar fi, ai încredere că Dumnezeu este mai mare decât frica și dezamăgirea ta. Poate că El vrea să te învețe să ai încredere în El atunci când faci toate lucrurile așa cum trebuie și schimbarea totuși întârzie să apară. Poate că El vrea să aducă schimbarea — și aștepta ca tu să observi.

Olivia Feller pentru Boundless (boundless.org)

https://www.boundless.org/faith/gods-sovereignty-doesnt-excuse-my-lazy/