Cadouri în ediție limitată

În copilărie, intrăm în sezonul sărbătorilor pur și simplu ca primitori, așteptând în agonia nopților nedormite Ajunul Crăciunului, în timp ce ne imaginăm bucuriile pe care ni le va aduce ziua următoare. Apoi, pe măsură ce creștem, descoperim bucuria nu doar de a primi, ci și de a dărui. Ajungem să avem proprii noștri copii și să trăim Crăciunul din perspectiva pe care au avut-o părinții noștri când eram tineri.

În această etapă a vieții, o parte din minunea închinată a sezonului Adventului se poate pierde în mijlocul haosului frenetic de sfârșit de an. Mulți dintre noi știm prea bine cum este ca luna decembrie să treacă necontrolat – lăsându-ne în pragul Crăciunului ca pe o altă victimă epuizată a epocii noastre consumeriste.

Și, înainte să ne dăm seama, ianuarie s-a întors. Luminițele și bradul sunt date jos. Pământul se învârte din nou și din nou în jurul soarelui, în timp ce ne plimbăm prin fluxurile și refluxurile dimineților de Crăciun cu copii mici și până ajung adolescenți. Apoi, într-o zi, ne trezim într-un altfel de 25 decembrie. Un nou sezon al Crăciunurilor.

Nu mai suntem treziți devreme de mânuțele și vocile copiilor mici, nerăbdători în vederea zilei care va începe. Dezordinea și vacarmul care stau mărturie a prezenței copiilor au zburat pentru a se așeza în alte case până când tinerii care ne-au purtat numele de familie își vor aduce proprii lor pui pe această lume. Și cuvintele fratelui mai mic al lui Isus răsună în urechile noastre: “Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere.” (Iacov 4:14).

Cât de repede trece fiecare decembrie de la orizont în oglinda noastră retrovizoare! Cât de repede viitorul nostru devine fotografii! De ce oare timpul pare să nu mai treacă în vremurile pe care am prefera să le vedem trecute, dar se mișcă ca un fulger atunci când încercăm să ne agățăm de momentele supraîncărcate de frumusețe?

Iată de ce: timpul este nespus de prețios. Ca și grămada de cadouri de sub brad, timpul este un dar. Fiecare minut, zi, lună și Crăciun pe care Dumnezeu ni-l trimite, este har – nemeritat și necâștigat. Iar conștientizarea acestui lucru – oricât de dureros ar fi – ne lasă cu una dintre cele două opțiuni. Fie vom urî mersul timpului și schimbarea anotimpurilor, încercând în zadar să ne agățăm de zilele de odinioară, ca unul care încearcă să se agațe de vânt. Sau vom primi schimbarea anotimpurilor, prețuindu-le pe fiecare dintre ele ca pe un dar în ediție limitată.

Cadouri în ediție limitată

“Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1). Așa a spus Solomon, cel mai înțelept om care a trăit până când Isus a pășit pe pământ. Ceea ce urmează după această afirmație din Eclesiastul este un poem care descrie pur și simplu felul în care este viața. Solomon expune paisprezece perechi de contrarii – cicluri de începuturi și sfârșituri pe care fiecare ființă umană le va experimenta. “Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei” (v. 2); “plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

 (v. 4); “tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (v. 7) – și așa mai departe, cu promisiunea finală că va face “orice lucru frumos la vremea lui” (v. 11).

Aceasta este cheia. Fiecare anotimp al vieții tale, inclusiv cel actual, vine cu cadouri în ediție limitată, care sunt frumoase la timpul stabilit pentru ele. Dumnezeu a țesut în fiecare anotimp bucurii specifice care sunt unice pentru acele anotimpuri. Și, deși încercăm, nu putem să punem deoparte aceste momente. Putem doar să le primim ca pe mană – daruri pentru prezent – așa cum învățăm să spunem împreună cu psalmistul: “Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: ‘Tu ești Dumnezeul meu’. Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:14-15).

Prezența plină de credincioșie a lui Dumnezeu față de noi

Așadar, permiteți-mi să vă întreb: în ce anotimp al vieții și al vieții de părinte vă aflați chiar aici și acum, în care Dumnezeu vrea să fiți pe deplin prezenți? Bucuria pe termen lung ține mai puțin de găsirea unui echilibru și mai mult în a ști în ce anotimp te afli și de a trăi în consecință. Și astfel, mergem mai departe, știind că, deși anotimpurile se schimbă, Dumnezeu nu o face (Iacov 1:17). El este Mântuitorul care “este același ieri și azi și în veci!” (Evrei 13:8). Și în fiecare decembrie, ca o amintire anuală, se află adevărul că Dumnezeul care nu se clatină ne-a oferit un dar care ne va susține în fiecare anotimp al vieții noastre: El însuși.

Asta trebuie să ne amintim cu precădere în acest Crăciun și în fiecare Crăciun care va urma: Dumnezeu s-a dat pe Sine însuși ca dar. Isus este Emanuel – “Dumnezeu este cu noi” (Matei 1:23).

Crăciunul este mesajul prezenței credincioase a lui Dumnezeu. Ceea ce ne face perseverenți în circumstanțele mereu schimbătoare ale vieții este apropierea neschimbătoare a lui Dumnezeu. În acest anotimp, Dumnezeu este cu voi. Și același lucru este valabil și pentru fiecare sezon viitor care vă așteaptă. Dacă Dumnezeu însuși locuiește în fiecare perioadă al vieții tale, atunci există o bucurie și o bunătate și un scop și un sens și un curaj inimaginabile care pot fi găsite în fiecare dintre aceste perioade. Fiecare dintre ele este irepetabilă. Fiecare este frumoasă. Fiecare este un dar în ediție limitată care trebuie primit, prețuit și încredințat în mâinile Celui care face orice lucru frumos la vremea lui.

Adam Ramsey, Risen Motherhood