Cu câțiva ani în urmă, am fost la Londra la o conferință în onoarea celui mai mare predicator baptist al secolului al XIX-lea, Charles Spurgeon. Un punct culminant al acelei călătorii a fost vizita la mormântul lui Spurgeon împreună cu Susannah Spurgeon și copiii ei.
Susannah este stră-stră-strănepoata lui Charles Spurgeon. Este o credincioasă fidelă a cărei familie îl iubește pe Dumnezeu și prețuiește Cuvântul Său. La conferință, în timp ce se adresa celor prezenți, ea a revenit asupra relatării stră-stră-străbunicului ei despre convertirea acestuia, citind cu vocea gâtuită de emoție despre noaptea în care a fost mântuit.
Răspuns vizibil la o rugăciune veche
Oricât de special a fost acel moment, nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru puterea a ceea ce a urmat. Era 1 august. Eram în Londra, la aproape 130 de ani de la moartea lui Spurgeon, iar Susannah a decis să citească una dintre rugăciunile pe care acesta le compusese pentru un devoțional, datată chiar în acea zi. Iată ce s-a rugat Charles Spurgeon:
Doamne, Tu ai făcut un legământ cu mine, robul Tău, în Hristos Isus, Domnul meu; și acum, Te rog, fă ca și copiii mei să fie incluși în promisiunile sale pline de har. Îngăduie-mi să cred că această promisiune este făcută atât mie, cât și lui Avraam. Știu că copiii mei sunt născuți în păcat și făcuți în nelegiuire, la fel ca și cei ai altor oameni; de aceea, nu cer nimic pe motivul nașterii lor, căci știu bine că “ce este născut din carne este carne” și nimic mai mult. Doamne, fă-i să se nască sub legământul harului Tău prin Duhul Tău cel Sfânt! Mă rog pentru urmașii mei din toate generațiile. Fii Tu Dumnezeul lor, așa cum ești Dumnezeul meu. Cea mai mare onoare a mea este că Tu mi-ai îngăduit să Te slujesc; fie ca urmașii mei să Te slujească în toți anii care vor veni. O, Dumnezeu al lui Avraam, fii Dumnezeul lui Isaac! O, Dumnezeu al Anei, primește-l pe Samuel al ei!
Aceasta a fost o rugăciune a lui Charles Spurgeon pentru urmașii săi, pentru urmașii săi încă nenăscuți. Când citești aceste cuvinte cu voce tare, nu poți să nu simți dorința lui pentru bunăstarea spirituală a nepoților și strănepoților. El se ruga pentru generațiile viitoare.
Anii au trecut. Decenii. Mai mult de un secol. Dar acolo, la Londra, am ascultat aceste cuvinte citite de stră-stră-strănepoata lui Spurgeon – întruchiparea vie a răspunsului lui Dumnezeu la acele rugăciuni din anii 1800.
Pentru generațiile viitoare
Unul dintre cântecele creștine din anii ’90 care mi-a rămas în minte este “For Future Generations” a celor de la 4Him. Este vorba despre importanța de a ne păstra credința, indiferent de vânturile culturale care suflă, nu doar de dragul celor care trăiesc astăzi, ci și pentru generațiile viitoare.
Un alt cântec din acea epocă exprima un sentiment similar – “Find Us Faithful” al lui Steve Green. Versurile descriu o imagine a celor care au mers înaintea noastră, a norului de martori care ne înconjoară în timp ce alergăm, încurajându-ne. Refrenul își imaginează apoi momentul în care ne vom afla în acel nor și moștenirea pe care o vom lăsa celor care vor alerga în viitor.
O, fie ca toți cei care vin în urma noastră să ne găsească credincioși, / Fie ca focul devotamentului nostru să le lumineze calea. / Fie ca urmele pe care le lăsăm să-i conducă la credință, / Și viețile pe care le trăim să-i inspire să se supună.
Ambele cântece se remarcă pentru responsabilitatea pe care o pun asupra credinciosului de astăzi. Noi trebuie să fim o lumină. Trebuie să fim credincioși. Felul în care trăim astăzi contează pentru ziua de mâine. Toate acestea sunt adevărate. Dar accentul în Scriptură cade mai mult pe o disperare sfântă pentru ca Dumnezeu să fie credincios și să ne păstreze pe noi și pe urmașii noștri. Orice exemplu credincios pe care îl lăsăm se datorează credincioșiei lui Dumnezeu de a ne păstra. Și asta îmi amintește de un cântec pe care îl găsim în Scriptură.
Cântecul lui Zaharia
În Luca 1, cântecul lui Zaharia (tatăl lui Ioan Botezătorul) exprimă bucuria și recunoștința față de Dumnezeu ca fiind Cel care își ține promisiunile. El sărbătorește mântuirea promisă de Dumnezeu prin linia lui David, cântând de bucurie pentru că Dumnezeu este bun să își salveze poporul de dușmanii săi și din mâinile celor care îl urăsc. Dumnezeu se poartă cu milostivire cu poporul lui Israel din dragoste pentru strămoșii lor.
Numele lui Zaharia înseamnă “Dumnezeu își amintește”. Potrivit, nu-i așa? Iată de ce Zaharia Îl laudă pe Dumnezeu. Dumnezeu își amintește de tine și își ține promisiunile față de tine. Ba mai mult, El își ține promisiunile pe care le-a făcut strămoșilor noștri, celor care au plecat înaintea noastră. Dumnezeu își amintește fiecare rugăciune pe care mama ta a făcut-o pentru tine, fiecare rugăciune pe care bunicul tău a făcut-o în numele tău, toate rugăciunile pe care bărbații și femeile evlavioase din vechime le-au făcut pentru urmașii lor.
La sfârșitul anilor 300, când Ambrozie, episcopul Milanului, a văzut fervoarea și lacrimile cu care Monica se ruga pentru fiul ei, a fost atât de mișcat încât i-a spus: “Este imposibil ca fiul atâtor lacrimi să piară”. Dumnezeu a răspuns rugăciunii Monicăi și nu numai că i-a acordat fiului ei mântuirea, dar a dăruit bisericii unul dintre cei mai mari și mai influenți teologi care au trăit vreodată: Augustin de Hipona.
Rugați-vă pentru cei care încă nu s-au născut
Chiar și astăzi, când cântăm cântece precum “Binecuvântarea”, care cere ca binecuvântarea lui Dumnezeu “să fie peste noi, și peste o mie de generații, și peste familia ta și peste copiii tăi, și peste copiii lor și peste copiii copiilor lor”, ne agățăm de promisiunile lui Dumnezeu, având încredere în El nu numai pentru astăzi, ci și pentru cei care vor veni mâine. Și chiar și pentru aceia dintre noi pe care Dumnezeu nu-i va binecuvânta cu copii, putem fi în continuare tați și mame în credință, făcând ucenici care vor face ucenici, cu nepoți și strănepoți spirituali care lasă o moștenire veșnică.
Dacă este adevărat că Dumnezeu răspunde la rugăciune, dacă este adevărat că își ține promisiunile, dacă este adevărat că – după cum spunea pastorul puritan Thomas Boston – “promisiunea Lui înlănțuie îndurările”, poate că ar trebui să ne lărgim orizonturile, ridicându-ne inimile către Domnul în numele tuturor celor care ne vor călca pe urme. Asemenea lui Spurgeon, ne putem ruga nu doar pentru cei care trăiesc astăzi, ci și pentru cei care vor alerga către țintă în deceniile și secolele ce vor urma. Ne rugăm pentru cei care încă nu s-au născut și care într-o zi se vor naște din nou. Doamne, salvează-i pe copiii noștri și pe copiii copiilor noștri!
Trevin Wax, The Gospel Coalition
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează