Dr. Martyn Lloyd-Jones, marele campion al predicării expozitive al secolului al XX-lea

Un campion al predicării expozitive, Lloyd-Jones avea adesea nevoie de luni sau chiar ani întregi pentru a prezenta un capitol din Biblie. Dedicarea sa pentru cuvântul lui Dumnezeu a inspirat creștinii din întreaga lume să se adune la Westminster Chapel, câteva mii de oameni participând la fiecare dintre predicile sale. Angajamentul său față de stilul expozitiv continuă să îi inspire pe mulți dintre cei mai mari predicatori de astăzi, iar înregistrările predicilor sale au fost ascultate de aproape 20 de milioane de ori online.

“Lloyd-Jones a fost, fără îndoială, cel mai bun comentator biblic al secolului al XX-lea”, a declarat John  MacArthur, pastor al Bisericii Grace Community Church din Sun Valley, California. “Când se va scrie ultimul capitol al istoriei bisericii, cred că el va sta alături de cei mai mari predicatori din toate timpurile. Stilul său de interpretare biblică era meticulos, minuțios și totuși plin de energie.”

Născut în Cardiff la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu cinci ani înainte de începutul trezirii din Țara Galilor, Lloyd-Jones a devenit student la medicină la Spitalul St. Bartholomew, după ce a urmat cursurile unei școli gimnaziale din Londra pe toată durata Primului Război Mondial. În 1921, a început să lucreze ca asistent al medicului regal, Sir Thomas Horder, iar după ce și-a obținut diploma de medic la Universitatea din Londra, tânărul absolvent a ajunsese atât de stimat, încât se spunea că va fi următorul medic regal.

Cu toate acestea, Lloyd-Jones a început să simtă chemarea Domnului de a predica și a petrecut următorii doi ani încercând să se decidă dacă să își sacrifice poziția de medic pentru a deveni în schimb un “medic al sufletului”. În 1927, după ce s-a căsătorit cu Bethan Phillips, a acceptat invitația de a sluji la o biserică în dificultate din Aberavon, Port Talbot.

După un deceniu de slujire în Țara Galilor, a fost numit pastor asociat al Westminster Chapel din Londra, alături de G. Campbell Morgan. Dar cu o zi înainte de a fi acceptat oficial în această funcție, în Europa a început cel de-al Doilea Război Mondial. Deși a continuat să slujească la Westminster Chapel, Lloyd-Jones s-a mutat împreună cu soția și cei doi copii în Haslemere, Surrey, pentru siguranță, în timp ce Blitzul devasta capitala. G. Campbell Morgan s-a retras apoi în 1943, iar Lloyd-Jones va fi singurul pastor rămas la Westminster Chapel, unde a slujit până la pensionare, în 1968.

În timp ce slujea la Westminster Chapel, Lloyd-Jones a devenit celebru pentru prima dată pentru stilul său de predicare expozitivă. Chris Larson, președinte și director executiv al Ligonier Ministries, a declarat: “Lloyd-Jones avea o profunzime și o minuțiozitate în predicarea sa, care punea în centru Evanghelia și care îl aducea întotdeauna pe ascultător la Isus. Exista o atemporalitate în modul în care comunica Cuvântul, iar angajamentul său față de expunerea constantă și deliberată era uimitor. Să onoreze Cuvântul lui Dumnezeu, fără să lase în urmă nici măcar un verset, a fost o sursă de inspirație.”

Predicile lui Lloyd-Jones au avut un impact atât de mare încât membrii au început să le înregistreze pe casete, iar acestea au fost tipărite și în săptămânalul Westminster Record.

De-a lungul vieții sale, Lloyd-Jones s-a opus cu tărie liberalizării creștinismului, pe care-l văzuse devenind o forță în creștere în mai multe denominațiuni din Marea Britanie. El i-a încurajat pe creștinii din aceste confesiuni, în special pe anglicani, să plece și credea că biserica poate fi unită doar dacă creștinii au convingeri comune cu privire la natura credinței.

Această abordare a dus la o dispută majoră în 1966 la Adunarea Națională a Evanghelicilor, când John Stott, un evanghelic anglican proeminent, l-a criticat public pe Lloyd-Jones, argumentând că opinia sa era împotriva exemplului Bibliei.

Confruntarea a atras atenția presei creștine și a adus o controversă pe scară largă. Deși Stott și-a cerut ulterior scuze față de Lloyd-Jones, în anul următor a avut loc Congresul Național Evanghelic Anglican inaugural, care a respins abordarea separaționistă propusă de Lloyd-Jones. Existența celor două congrese a avut un impact de anvergură, contribuind la cimentarea direcției unei părți semnificative a comunității evanghelice britanice până în prezent. 

“Lui Lloyd-Jones nu i-a fost teamă să fie tăios în predicile sale”, a declarat Alistair Begg, pastorul principal al Parkside Church, Cleveland. “Era genial, era convingător și își cunoștea scopul în amvon. A fost un om incredibil de inteligent, dar intelectul său nu s-a amestecat niciodată în predica sa. Nu îi purta pe oameni cu forța personalității sale, ci cu tăria convingerilor sale.”

Lloyd-Jones s-a retras din slujirea de la Westminster Chapel în 1968, în urma unei operații majore. Pentru restul vieții sale, a consiliat alți slujitori, a participat la conferințe și a ajutat la editarea predicilor sale pentru a putea fi publicate.

Ultima predică a lui Lloyd-Jones a avut loc pe 8 iunie 1980 la Barcombe Baptist Chapel. A murit liniștit în somn mai puțin de un an mai târziu și a fost înmormântat la Newcastle Emlyn, în vestul Țării Galilor. Cu toate acestea, stilul său de predicare și teologia sa au supraviețuit prin intermediul noilor generații de lideri creștini.

Greg Jones, Christian Today