Galateni: Evanghelia care nu se schimbă! (1)

“Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.”

Citind întreaga epistolă observăm pasiunea imensă, emoțiile intense și fermitatea cu care apostolul Pavel apără Evanghelia și cu care îi îndeamnă pe galateni să rămână ancorați în aceasta. De ce această cantitate imensă de energie și pasiune în apărarea Evangheliei? Pentru a oferi un răspuns la această întrebare, vom face, astăzi și mâine, câteva observații pe marginea versetului citit, în lumina întregii Epistole către Galateni. În cadrul meditației de azi, prima observație:

În primul rând, conținutul Evangheliei în care credem este vital. În zilele noastre, asistăm la o mulțime de încercări de a relativiza adevărul Evangheliei. „Nu contează ceea ce crezi”, vor spune unii, „atâta timp cât ești sincer în credința ta.” „Oricum”, vor spune alții, „Scriptura trebuie interpretată și niciodată nu poți fi sigur că ai ajuns la interpretarea corectă.” Alții vor recunoaște că „Da, într-adevăr, aceasta este Evanghelia predicată de apostol”, dar vor continua prin a susține că „vremurile s-au schimbat acum, iar conținutul Evangheliei trebuie adaptat.”

Apostolul Pavel contrazice aceste afirmații în Galateni 1. Aici el vorbește despre „o altă Evanghelie”, adică o Evanghelie străină. În v. 7 îi amintește pe unii care „voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” Apostolul Pavel nu privește aceste evoluții ca fiind tendințe periferice, nesemnificative, ci este de-a dreptul alarmat, șocat chiar, de ceea ce se întâmplă. În v. 8 el este cât se poate de tranșant: „Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” .

Atitudinea apostolului Pavel se află într-un contrast izbitor cu tendințele contemporane. „O evanghelie deosebită” pur și simplu nu își găsește loc în viziunea apostolului Pavel. Evanghelia pe care galatenii au primit-o prin apostol rămâne standardul, măsura. Orice deviere trebuie drastic sancționată: „să fie anatema”, chiar dacă ar fi vorba despre o voce angelică.

Repet: cât de diferită este abordarea apostolului față de multe dintre abordările contemporane, mult mai relaxate chiar și în ceea ce privește conținutul Evangheliei.

Epistola către Galateni nu este însă singura scriere în care apostolul Pavel subliniază cât de important este conținutul Evangheliei, ceea ce credem. Iată ce afirma el în 1 Corinteni 15, cunoscut drept capitolul învierii: „Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut” (v. 1-2).

Nu doar apostolul Pavel insistă asupra faptului că există un conținut al credinței care nu se schimbă și care trebuie păstrat. Iată ce afirmă Iuda, în epistola sa: „Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3). Așa cum apostolul Pavel îi cheamă pe galateni să se întoarcă la Evanghelia pe care au primit-o de la el, un apostol al lui Hristos, Iuda își îndeamnă cititorii să se întoarcă la mesajul apostolic: „Dar voi, preaiubiților, aduceți-vă aminte de vorbele rostite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos” (Iuda 17).

Importanța conținutului credinței este subliniată și de Ioan, în concluzia Evangheliei pe care a scris-o: „Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și crezând să aveți viața în Numele Lui” (Ioan 20:31). Apostolul Ioan nu vorbește doar despre importanța faptului de a crede, ci subliniază și importanța conținutului credinței noastre.