5 minciuni pe care ni le spune cultura în care trăim

În această minciună este inclusă credința că orientarea homosexuală este adevărată și imuabilă – fixă și neschimbătoare. Orientarea homosexuală, o invenție freudiană a secolului al XIX-lea, este o categorie nebiblică a personalității, antagonică rânduielii creației, deoarece redefinește dorința păcătoasă ca fiind ceva care dictează cine ești și nu ceea ce simți. Această minciună pretinde că Cuvântul lui Dumnezeu nu se aplică orientării homosexuale, deoarece această orientare reprezintă adevărul intrinsec al unei persoane. Unii creștini cred că orientarea homosexuală este fixă, imuabilă (neschimbătoare) și face parte din planul creației și etern al lui Dumnezeu. Unii oameni cred că homosexualitatea este încorporată în identitatea unei persoane.

Trebuie să ne întrebăm de ce atributul imutabilității lui Dumnezeu a fost adoptat de mișcarea LGBTQ+ ca un atribut al orientării homosexuale. Dumnezeu este imuabil – Dumnezeu nu se schimbă niciodată. Un teolog definește imutabilitatea lui Dumnezeu ca fiind “acea perfecțiune a lui Dumnezeu prin care El este înălțat mai presus de toate”. Dar dacă schimbi Creatorul cu creatura, impui atributele lui Dumnezeu asupra omului. Când auzim “orientarea homosexuală este fixă și imuabilă – nu se schimbă niciodată”, acest lucru este imaginabil doar într-o lume care a schimbat deja închinarea la Creator cu închinarea la creatură – a lui Dumnezeu cu un idol. “Creștinii homosexuali” (dacă a existat vreodată un oximoron, acesta este) susțin că nu te poți pocăi de ceea ce ești, de ceea ce simți sau chiar de ceea ce îți dorești. Ei cred că orientarea homosexuală este neutră din punct de vedere moral, este separată de natura păcătoasă a cuiva, nu te poți pocăi de ea și rareori se schimbă de-a lungul vieții unei persoane. Aceasta este o minciună.

Minciuna 2: A fi o persoană spirituală înseamnă a fi o persoană mai bună decât un creștin biblic.

Spiritualitatea nebiblică îi primește pe oameni exact așa cum sunt sau, cel puțin, aceasta le promite. Aceasta este o religie care prețuiește f a fi o persoană “bună” mai presus de a-ți dărui viața lui Hristos. Pentru persoana cu o spiritualitate nebiblică, totul este la fel. Distincțiile și ierarhiile sunt numite abuzive, iar adevărata spiritualitate se presupune că se găsește în interiorul nostru. Acest tip de spiritualitate, spiritualitatea nebiblică, crede că totul în univers are o putere divină și un echilibru unificator. Regulile, diviziunile și distincțiile sunt violente, spune persoana cu spiritualitate nebiblică.

În schimb, pentru creștinul biblic, există două tipuri de realitate: Dumnezeu și creația. Dumnezeu este etern, triunic, personal, sfânt, iubitor și separat de creația sa. Potrivit spiritualității biblice, există două tipuri de oameni: cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și cei care Îl  sfidează pe Dumnezeu. Chiar dacă noi ne creăm propriile probleme prin refuzul de a trăi după legile Sale, Dumnezeu oferă singura soluție prin Domnul Isus Hristos. Pastorul și teologul Peter Jones, fondatorul TruthXchange, oferă cea mai utilă paradigmă pentru a compara spiritualitatea nebiblică cu cea biblică. În timp ce spiritualitatea nebiblică se autopromovează ca fiind bună și inclusivă, în realitate este narcisistă și aduce condamnare.

Minciuna 3: Feminismul este bun pentru lume și pentru biserică.

Feminismul a debutat în 1792, odată cu lucrarea lui Mary Wollstonecraft, “A Vindication of the Rights of Woman”. După cum sugerează și titlul, lucrarea urmărea să “revendice”, ceea ce înseamnă “a afirma dreptul cuiva la posesie”. Și ce drepturi trebuiau posedate? Femeile trebuiau să posede drepturile la cetățenie. Wollstonecraft a căutat drepturi pentru educație și vot pentru femei. Feminismul a trecut prin patru “valuri” sau faze de la 1792 încoace, cel mai recent val fiind atât de legat de mișcarea LGBTQ+, încât acum, în 2023, nu putem nici măcar să definim ce este o femeie sau să îi apărăm dreptul de a exista – cu atât mai puțin de a fi notată ca cetățean. Feminismul în lume este învechit – a fost înlocuit de transgenderism. Cu toate acestea, feminismul în biserica evanghelică este viu și sănătos. Atunci când biserica urmează tendințele lumii și nu le conduce, ea rămâne mult timp cu trendurile și afecțiunile lepădate de lume.

Adepții feminismului cred că Biblia nu are nicio legătură cu rolurile, responsabilitățile sau cerințele legate de gen, deoarece ideea că bărbații și femeile sunt creați după planul lui Dumnezeu pentru scopurile lui Dumnezeu pe pământ este demodată, prostească, periculoasă, abuzivă și determinată de cultură. Unele feministe creștine cred că statutul de cap de familie al lui Adam este o consecință a căderii – și, prin urmare, un păcat. Ele susțin că nu există nicio poruncă biblică care să sprijine supunerea unei femei căsătorite față de soțul ei și față de bătrâni și nici ca bătrânii bisericii și pastorii să fie bărbați. Versetele biblice care cer ca o soție să se supună soțului ei în Domnul, cum ar fi Tit 2:4-5, 1 Petru 3:1, 5-6 și Coloseni 3:18, sunt “contextualizate” și apoi respinse. Aceste persoane cred că feminismul oferă un corecție creștinismului, deoarece, fără el, misoginia (ura față de femei) va face ravagii având sprijin biblic. Fără a avea feminismul în ajutor, susțin ele, biserica va promova fără să vrea abuzul sexual, oferindu-le agresorilor o putere extremă și necontrolată, și abuzul spiritual prin a-i interzice unei femei să-și folosească darurile de predicare de la amvon și de a-și asuma rolurile de pastor și bătrân. Aceasta este o minciună.

Minciuna 4: Transgenderismul este normal.

Persoanele care cred în ceea ce se numește “fluiditate de gen” cred, de asemenea, că diferența sexuală nu are o integritate biologică sau ontologică. Se presupune că transgenderismul este la fel de normal pentru unii oameni ca pistruii și cerul albastru într-o zi de vară. Transgenderismul susține că există mai mult de două sexe biologice și chiar mai multe genuri. Anul 2022 se mândrește cu șaptezeci și două de genuri și șaptezeci și opt de pronume de gen. În timp, s-ar putea să fie zece mii. Ce înseamnă toate acestea? Cum am ajuns în Statele Unite până acolo încât cineva poate intra la Planned Parenthood și, patruzeci și cinci de minute mai târziu, să plece cu o rețetă pentru hormoni puternici care pot produce sterilitate pe viață? Am ajuns aici crezând minciuna că transsexualitatea este normală – cel puțin pentru unii oameni.

Minciuna 5: Decența în îmbrăcăminte este o povară demodată care ajută la dominația bărbaților și le trage înapoi pe femei.

Oamenii care cred această minciună resping virtutea decenței pentru femeile creștine. După ce au negat faptul că bărbații și femeile sunt diferiți, cu responsabilități, chemări și limite diferite, cei care resping modestia cred că a le chema pe femei la un standard diferit de îmbrăcăminte, vorbire și comportament este opresiv. Ei neagă faptul că femeile le datorează fraților lor bunătatea modestiei. La baza acestui lucru se află convingerea feministă că nu este corect ca femeile să fie diferite de bărbați și că a le cere femeilor să se îmbrace și să se comporte cu modestie biblică servește dominației masculine și trage înapou pe femei. În climatul bisericilor contemporane, modestia a fost înlocuită de exhibiționism.

Agățați-vă de Hristos cu curaj

Când ni se pare că trăim în zona zero a Turnului Babel, când întreaga lume pare că a înnebunit, trebuie să ne agățăm de Hristos cu curaj, să citim și să memorăm Biblia cu fervoare, să fim membri activi ai unei biserici credincioase care crede în Biblie cu pasiune, să cântăm psalmi cu bucurie și să ne rugăm pentru dușmanii noștri cu umilință. Trebuie să fim oameni umili, amintindu-ne că nu am fost creați pentru a fi atotștiutori. Nu avem nevoie să fim atotștiutori, pentru că Dumnezeu este. Numai Hristos poate rezolva problemele cu care ne confruntăm astăzi.

Dumnezeu ne cheamă să ne trăim viața de creștin cu curaj, să spunem adevărul și să ne temem de Dumnezeu și nu de oameni. Putem noi, împreună cu Isus, să cântăm Psalmul 118:6: “Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” Știu. Vă puteți gândi la o listă lungă de lucruri pe care lumea vi le poate face. Fiul tău, care spune că e fată, nu vrea să vorbească cu tine. Vei fi concediat de la locul de muncă dacă nu-ți pui un autocolant cu curcubeu pe ușă. Vecinii tăi te vor urî când vor afla că tu crezi în Dumnezeul Bibliei. Toate acestea pot fi adevărate, și totuși acest verset ne cheamă să punem lucrurile în perspectivă, mai exact în perspectiva Domnului, așa cum vedem în Evrei 11, unde vedem clar că Dumnezeu se folosește de credința noastră, fie că trăim, fie că murim.

Aceasta este povestea credinței care ne place:

“Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de proroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:32-34)

Și aceasta este povestea credinței care ne înspăimântă:

“Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul, chinuiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.” (Evrei 11:36-48)

Dumnezeu consemnează că atât viața, cât și moartea, dacă sunt făcute cu credință, răspândesc Evanghelia și dau slavă lui Dumnezeu. Creștinii nu ar trebui să disprețuiască niciodată suferința pentru Hristos. Și, așa cum vedem astăzi și cum am văzut de-a lungul istoriei bisericii, toți creștinii adevărați vor suferi pentru adevărul lui Hristos.

Rosaria Butterfield, Crossway