Nu exagerați cu activitățile extra-școlare

Acestea sunt intenții lăudabile. Însa își merită prețul toate aceste antrenamente sportive, lecțiile de canto și dans? Potrivit unor studii recente, copiii din învățământul primar din SUA petrec 29 de ore pe săptămână la școală, față de cele 21 de ore pe care le petreceau în 1981. Participarea la activități sportive organizate aproape că s-a dublat în același interval de timp. Timpul liber pentru copii, pe de altă parte, a scăzut la 6 ore pe săptămână.

Pentru unii copii este prea mult. De exemplu, revista Newsweek a publicat un articol în care relata că Andrea Galambos, o tânără de 16 ani de la un liceu din Connecticut, era căpitanul echipei de volei, prim flautist în orchestra școlii, una dintre cele mai bune jucătoare ale echipei de tenis și o elevă premiantă care petrecea trei ore în fiecare zi făcând teme. De asemenea, lua lecții de canto și actorie după școală. Ea spunea: “Nu aveam mai mult de cinci minute libere să stau jos și să respir.” În cele din urmă, Andrea s-a hotărât să se concentreze asupra școlii și tenisului și să renunțe la restul activităților. Schimbarea, spunea ea, a făcut-o să se simtă “foarte ușurată”.

Unii părinți se luptă împotriva acestor tendințe, stabilind limite clare privind numărul de activități la care pot participa copiii lor. În timp ce își creșteau cei șase copii, fondatorii FamilyLife, Dennis și Barbara Rainey, aveau o regulă conform căreia fiii și fiicele lor puteau fi implicați doar într-o singură activitate la un moment dat. Aceasta i-a ajutat să gestioneze un program care altfel ar fi putut deveni haotic, epuizându-i pe ei și pe copiii lor.

Tendința de a supraîncărca programele copiilor începe adesea în copilăria timpurie. Sunt îngrijorat în special de cantitățile mari de teme pe care copiii le primesc în mod obișnuit în școala primară. Copiii mici sunt rugați să stea timp de șase sau chiar mai multe ore pe zi în clasă. Apoi, urmează călătoria obositoare spre casă și, ghici ce? Sunt așezați la o masă și li se spune să-și facă temele. Pentru un copil hiperactiv sau chiar pentru un copil iubitor de distracție, asta este prea mult. Procesul de învățare devine pentru ei o plictiseală enormă și nu panorama interesantă care ar trebui să fie.

Când copiii noștri erau mici, soția mea și cu mine am constatat că încercam să facem multe lucruri în timpul limitat pe care îl aveam împreună. Voiam ca copiii noștri să participe la activitățile bisericii, să petrecem timp în familie și, totuși, să putem sta relaxați și să avem o oră sau două libere. Copiii au nevoie de oportunități pentru joacă nestructurată – să se dea în leagăn, să arunce cu pietre și să se joace cu mingea. Cu toate acestea, până când terminau temele, se lăsa întunericul și venea timpul cinei. Apoi, făceau baie și se duceau la culcare. Simțeam că ceva nu era în regulă cu acest program. De aceea, am negociat cu profesorii copiilor noștri, convenind ca aceștia să nu facă mai mult de o oră pe seară de teme. A fost suficient!

Dr. James Dobson