Pornofonia la români

Pornografia ne vizitează ca popor de vreo 30 de ani, mai intens, de vreo 10 ani încoace. Sîntem în rînd cu lumea la acest capitol. Este parte din globalizare. Dar în domeniul pornofoniei aveam tradiții mai solide. Ce este pornofonia? După cum pornografia este orice reprezentare grafică, orice imagine, care depictează obscenitatea, pornofonia cheamă în sonotopul (toate sunetele auzite în locul pe care îl ocupăm) din preajma noastră și introduce în sonosferă (toate sunetele din lume, toate sunetele care vor fi fost produse vreodată și care vor fi produse, definițiile aparțin dr. Dorin Frandeș) obscenitatea.

Da, sînt și alte neamuri care sonorizează obscenul, dar românii produc niște combinații extrem de interesante între familie, biserică și sex. Cristoși, cruci, candele, aghiazma mică, aghiazma mare, morții, viii, mamele cu atît de uzitatul reversus ad uterum,nimic nu scapă. În aceeași combinație este sacrul și profanarea. În aceeași frază apare spațiul sfințit și actul intim. Incestul și necrofilia îndreptată spre antecesorii de pe linie maternă sînt parte din cotidian și spațiu public. Femeile folosesc înjurături și blesteme care ”se potrivesc” doar masculilor.

Nu contează aria geografică. Cu mici variații românul își umple urechile cu cele mai scabroase scene imaginabile.

Problema pe care o văd aici este preajma copiilor. Mi s-a întîmplat să fiu în spații publice și să aud de la mesele învecinate astfel de expresii. M-am ridicat și le-am spus politicos celor care ne invadau urechile cu astfel de imagini sonore să se oprească pentru că ”avem copiii alături de noi.”

Răspuns: ”și ce, noi n-avem?!”

Au continuat și am cerut proprietarului să ia măsuri.

A venit, i-a dojenit cu un zîmbet în colțul gurii și fără prea multă convingere, creînd o scenă în care noi păream absolut ridicoli. Era clar că omul încerca să își păstreze cumva clienții, și pe noi și pe ei și le-a cerut să pronunțe chestiunile mai încet puțin.

Se înțelege că respectivii, cu mințile adînc manelizate, s-au așezat pe contră.

Astfel că ne-am ridicat, deși făcusem comanda pentru vreo șase persoane, felul întîi, felul doi și desert, plus băuturile. Am achitat la bar cafelele și i-am lăsat cu mîncarea preparată.

De ce?

Pentru că așa cum ne îngrijim de normele de poluare, așa cum există amenzi pentru scuipatul semințelor pe jos, așa cum există măsuri pentru aruncarea gunoaielor în spațiile publice, așa cum nu este permisă afișarea unor imagini pornografice în spațiile vizitate de copii și este obligativitatea de a acoperi acele reprezentări grafice, tot așa cred că ar trebui să se ia măsuri publice, legale, pentru protejarea spațiului public.

Mizeria este mizerie și dacă este sonoră. Televiziunile deja ”bipează” obscenitatea, așa cum o și ”blurează”. De ce n-am fi puțin mai pretențioși legat de modul în care se manifestă semenii noștri mai ales atunci cînd este vorba de copii, de inocenți, de doamnele care ne însoțesc?

Nu sîntem oare noi, bărbații, responsabili, ca preoți în familie și de sonotopul din preajma noastră, dar și de sonosferă, așa cum avem grijă de zoosferă, hidrosferă sau atmosferă?

Dumnezeu nu ne-a făcut pleoape la urechi, nu le putem acoperi la vrere, așa cum facem cu ochii, atunci cînd sîntem în pericolul de a ne contamina vizual. De ce n-am lua măsuri publice și nu am cere protecție pentru noi și copiii noștri și de agresiunea sonoră?

Noi, creștinii, știm că vom da socoteală de orice cuvînt nefolositor. Să începem cu noi!

Iată ce ne îndeamnă Apostolul:

”Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire. Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărășiți dar deloc cu ei. Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr. Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le. Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina. De aceea zice: „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina.”

Efeseni 5: 3-14

Probabil că trebuie început de undeva și cu cît vom fi mai multe voci care să cerem astfel de măsuri, cu atît vor fi mai multe șanse să reușim să ne curățăm nu numai rîurile, străzile și vitrinele, ci și spațiul sonor.

Marius Cruceru pentru Edictum Dei