Mulți dintre studenții mei, și de la Universitatea Tel Aviv, și de la Universitatea Notre Dame, mi-au mărturisit că se luptă să se abțină de la pornografie și că aceasta a produs daune semnificative în viața lor. Dar, de-a lungul anilor, am observat un tipar: bărbaților din generația mai în vârstă le este greu să înțeleagă amploarea acestei suferințe și ruinele lăsate în urmă. Această diferență cere o explicație.
În rândul specialiștilor mai în vârstă, părerea că pornografia este doar un obicei „mai puțin admirabil” al tinerilor este, din păcate, încă răspândită. Potrivit acestei perspective, „viciul” sexual al pornografiei este problematic mai ales pentru că obiectifică femeile sau pentru că creează „așteptări nesănătoase” pentru viața maritală. Aceste lucruri sunt adevărate, dar acești adulți nu reușesc să vadă că obiceiul pornografic al elevilor lor nu este un viciu sexual, ci o boală.
O iterație mai substanțială a acestei poziții susține că pornografia reflectă o filozofie egocentrică care pune propria plăcere înaintea intereselor altor persoane. Din acest punct de vedere, problema cu utilizatorul de pornografie este că el vede femeile ca pe niște obiecte de la care poate obține o plăcere unilaterală.
În această ordine de idei, conservatorii văd adesea autoerotismul ca fiind miezul problemei cu pornografia. Dar acest lucru ratează esența problemei: adevărata problemă a consumului de pornografie nu este că este un viciu sexual, ci că este o dependență. Consumatorii de pornografie nu își aleg propriile interese în detrimentul celorlalți. Dimpotrivă, ei își fac rău în mod activ și, prin urmare, aleg în mod hotărât să acționeze împotriva propriilor interese.
Această neînțelegere provine din faptul că pornografia însăși a suferit o transformare radicală în ultimele decenii. Ideea că pornografia este doar un “mic secret murdar”, o parte neplăcută a sexualității masculine care poate fi ascunsă sub preș, s-a născut într-o perioadă în care termenul “pornografie” se referea la cu totul altceva. În anii 1950 și 1960, pornografia era un teanc de reviste într-o cutie de pantofi sub pat.
Copiii din secolul 21 au fost supuși la ceea ce marele activist anti-pornografie Gary Wilson a numit “marele experiment pornografic”. Odată cu apariția internetului, o nouă tehnologie care a stimulat creierul într-un mod inedit a intrat în dormitoarele tuturor tinerilor. Pentru a înțelege stranietatea fenomenului, luați în considerare afirmațiile lui Wilson, care susținea că nu a putut organiza grupuri de control pentru experimentele sale, deoarece nu a putut găsi tineri care să nu fi fost deja expuși pe scară largă la pornografie pe internet.
Asociația Americană de Psihologie consideră că vârsta medie a primei expuneri la pornografie este de treisprezece ani, unii copii fiind expuși încă de la cinci ani. Lacy Bentley, pe de altă parte, a constatat că vârsta medie a primei expuneri la pornografie este puțin sub zece ani.
Astfel, o întreagă generație a fost îmbibată cu stimuli puternici timp de ani de zile, fără a se lua în considerare posibilele efecte secundare. Trei decenii mai târziu, juriul a ajuns la o concluzie. Pornografia pe internet nu seamănă deloc cu revistele deocheate ale bunicilor noștri. Stimulentul implicat în dependență – Internetul – nu poate fi evitat. Îi urmărește pe băieți oriunde se duc, fără să le permită nici un moment de răgaz. Imaginile produse cu scopul de a captiva un tânăr sunt pompate în creierul său prin intermediul unui set inevitabil de ecrane. Disfuncția erectilă, depresia, anxietatea, ceața mentală și tulburările de atenție pot fi găsite acum oriunde alegem să privim.
Un text de H. A. Hazony pentru First Things
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter