“Am văzut stând în picioare un Miel…” – meditație din Apocalipsa 5

„În mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie, Ioan vede o carte.” (5:1). Nu ni se spune concret care era conținutul acelei cărți, dar putem presupune că este vorba despre planul lui Dumnezeu pentru salvarea și restaurarea lumii. În capitolul precedent, Ioan a văzut gloria lui Dumnezeu din cer, iar acum Dumnezeu este gata să își îndeplinească scopurile Sale glorioase în istorie, dar nu se găsește nimeni în stare să le ducă la îndeplinire. În timp ce Ioan plânge, unul dintre bătrâni vine cu anunțul glorios că „Leul din seminția lui Iuda a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.” (v. 5) Acesta este un punct culminant. După momente de adâncă descurajare, se anunță că un Rege-Leu a biruit, reușind să realizeze sarcina de care nimeni altcineva în întreaga istorie nu se învrednicise! Cine să fie acest biruitor glorios?

Versetul 6 surprinde scena: „Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul.” Biruitorul nu este una dintre făpturile puternice, ci tocmai ființa care întruchipează fragilitate și vulnerabilitate. Biruitorul nu a dus lupte crâncene în care să înjunghie și să Își nimicească vrăjmașii, ci este El Însuși înjunghiat, iar acesta este secretul biruinței Sale. Atunci când mulțimea imensă de ființe cerești I se închină, înjunghierea Sa este motivul principal de laudă: „Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și din orice neam”” (v.9).

Apocalipsa este într-adevăr o carte a luptelor, o carte care ne reamintește mereu biruința lui Dumnezeu. Răsturnând orice așteptare însă biruința aceasta este câștigată prin jertfă. Biruitorul este un Miel care câștigă nu omorând, ci lăsându-se omorât și vărsându-Și Sângele. Împărăția glorioasă a lui Dumnezeu, acel popor mare pe care nimeni nu putea să Îl numere, este câștigat prin Sângele Mielului. Capitolul 4 ne înfățișa făpturile cerești strigând fără încetare „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul!” (4:8). Cum ar putea oamenii păcătoși să intre în prezența acestui Dumnezeu Sfânt și, mai mult, să locuiască acolo? Doar prin sângele Mielului, după cum explică și capitolul 7: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (7:14b-15a).

Să facem câteva observații:

În primul rând, Mielul Înjunghiat a fost jertfit, dar a biruit moartea și este acum cinstit în glorie, așa cum Însuși Dumnezeu Tatăl este cinstit: „A Celui Ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor.” (5:13).

În al doilea rând, cei care Îl urmează pe Miel sunt chemați să proclame vestea bună a salvării aduse prin jertfa Lui. Din cauza aceasta, sunt numiți „preoți.” (v. 10) Așa cum Ioan plângea, uneori plângem și noi atunci când vedem stricăciunea și nedreptatea din lumea noastră. Chemarea este să nu mai plângem și să „vedem” lumea noastră decăzută prin Crucea Domnului Isus Hristos, prin jertfa Mielului care are puterea de a transforma și de a reabilita. Cartea Apocalipsa ne avertizează că nu vom reuși să schimbăm lumea prin puterea politică sau orice altă soluție umană, deși oamenii sunt ispitiți mereu să creadă că acest lucru e posibil.

În al treilea rând, cei care Îl urmează pe Miel biruiesc, în același mod în care El a biruit, prin jertfă, după cum afirmă capitolul 6:9-11 „Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră.”

În al patrulea rând, la finalul istoriei, Mielul îi va judeca după dreptate pe aceia care i-au nesocotit jertfa și care au respins mărturia despre El. În același timp îi va pedepsi și pe aceia care au cedat presiunii și au compromis mărturia, plecând genunchii în fața puterilor pământești. Versetele 16 și 17 din cap. 6 vorbesc despre „mânia Mielului” și „ziua mare a mâniei Lui.” O exprimare paradoxală, dar totuși adevărată.

În același timp, Mielul îi va răsplăti pe cei care i-au fost credincioși. Nu doar că îi va răsplăti, dar îi va și răzbuna. Sângele martirilor vărsat de-a lungul întregii istorii, chiar și contemporane, cere acea zi: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Apocalipsa 6:10.