Nota editorului: Seria “Teologie în viața de zi cu zi” își propune să prezinte și să explice concepte teologice în 500 de cuvinte sau mai puțin, cu o secțiune de 200 de cuvinte care să ajute la explicarea acestei doctrine copiilor. Credem că teologia nu ar trebui să fie rezervată exclusiv mediilor academice, ci trăită prin credință în viața de zi cu zi. Sperăm ca această serie să prezinte teologia într-un mod plăcut, conectând ideile teologice cu experiența cotidiană și încurajând credincioșii să o studieze pentru slava lui Dumnezeu și binele Bisericii. Săptămâna aceasta vom vorbi despre eternitatea lui Dumnezeu.
Toată omenirea este legată de același lanț: timpul. În fiecare dimineață ne sună alarma și ne reamintim de programul nostru mereu aglomerat. Ne prezentăm la serviciu la timp. Ajungem târziu la întâlniri. Suntem ființe legate de timp. Dar cum se raportează Dumnezeu la timp? Scriptura, predicatorii și teologii ne învață adesea despre eternitatea Dumnezeului nostru Triunic. Ca Artist suprem, Dumnezeu nu numai că a creat timpul, dar este complet neîngrădit de el. El nu este o divinitate îndepărtată, ci intimă și prezentă în totalitate în toate timpurile simultan. Dar ce este eternitatea lui Dumnezeu? Iată cum aș explica eternitatea lui Dumnezeu pe scurt.
Thomas Aquinas ilustrează eternitatea lui Dumnezeu ca fiind “cineva care se află în vârful unui turn de pază, văzând în același timp toți călătorii care trec pe lângă el”. Deoarece Dumnezeu este neschimbător, El nu poate fi redus la momente individuale (Psalmul 90:4). Eternitatea lui Dumnezeu este “posesia Lui de viață fără sfârșit, întreagă și perfectă, într-un singur moment”.
Pentru a ilustra autoritatea creatoare a lui Dumnezeu, C.S. Lewis afirmă că “viața Lui nu se scurge moment după moment – pentru El este încă 1920 și totodată 1960.” Hristosul etern este prezent în responsabilitățile tale zilnice la fel cum a fost în crearea tuturor lucrurilor!
Vedem eternitatea lui Dumnezeu în întreaga Scriptură. În timpul pribegiei prin pustiu, Moise le-a amintit israeliților că “Dumnezeul veșnic este un loc de adăpost” (Deuteronomul 33:27). Iov a contemplat nesfârșita atemporalitate a lui Dumnezeu declarând că “numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.” (Iov 36:26). Ca Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, caracterul etern al lui Dumnezeu arată autoritatea Sa de a avea grijă de Biserica Sa (Apocalipsa 1:8, 22:13). Ca Fiul veșnic născut al lui Dumnezeu, Isus Hristos este “același ieri, azi și în veci” (Evrei 13:8). Hristos definește viața veșnică ca fiind cunoașterea “singurului Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).
Când alarma de dimineață ne trezește din somn, poate fi dificil să zărim eternitatea lui Dumnezeu în lucrurile obișnuite. Urgența aparentă a programelor noastre ne orbește față de caracterul etern al lui Dumnezeu – odihna noastră prezentă și permanentă. Pentru a acea parte de eternitate, trebuie să-L cunoaștem pe Hristos și pe El răstignit, întipărirea exactă a Ființei Tatălui. Măsura preocupării în a-L cunoaște pe Dumnezeu și Cuvântul Său și în a avea grijă de suflete demonstrează participarea noastră la eternitate.
Când acuzatorul ne insuflă vinovăție pentru păcatele noastre din trecut, amintirea justificării complete și definitive făcute de Hristos o dată pentru totdeauna reînnoiește sufletul. Când ne luptăm să rămânem prezenți în relația cu prietenii, familia și responsabilitățile de slujire, mijlocirea lui Hristos ne ancorează gândurile neliniștite. În timp ce ne îngrijorăm cu privire la direcția carierei, gândindu-ne care sunt următorii pași, râul resurselor viitoare ale lui Dumnezeu este bucuria cea mai dulce a sfinților!
Hristosul nostru etern ne cunoaște într-un mod atemporal mai bine decât ne cunoaștem pe noi înșine. Numai El ne poate “învață să ne numărăm zilele, ca să dobândim un inimă înțeleaptă” (Psalmul 90:12). Caracterul etern al lui Dumnezeu ne satură dimineața cu bunătatea Sa neclintită, împăcându-ne relația cu timpul (Psalmul 90:14). “Ceea ce ar fi putut fi și ceea ce a fost arată spre un singur final”, scrie Eliot, “care este întotdeauna prezentul.” Dragă meu creștin, rămâi în prezența și caracterul etern al Dumnezeului tău.
Pentru copii:
Hei, copii! Știați că Dumnezeu nu are început și nici sfârșit? El a existat întotdeauna! Asta înseamnă când spunem că Dumnezeu este etern. O imagine a eternității lui Dumnezeu poate fi înțeleasă prin intermediul unei parade. Cine a fost la o paradă? Și eu am fost! Ce facem la o paradă? Așa este! Stăm și privim toate exponatele care trec pe lângă noi. Stând pe margine, vedem doar o mică parte din marea mulțime de exponate care trec una câte una. Însă Dumnezeu este atât de mare încât El vede toate exponatele din paradă în același timp! Și El se bucură de fiecare dintre ele în același timp! Așa funcționează și timpul. Noi putem vedea doar o mică porțiune din timp odată. Dar Dumnezeu vede tot timpul în același timp!
Deoarece am fost creați de Dumnezeu, cunoaștem timpul ca fiind trecut, prezent și viitor. În trecut, Hristos ne-a iertat prin har, prin credință (Efeseni 2:8)! În prezent, El se roagă pentru noi și ne ajută (Evrei 7:25)! În viitor, Dumnezeu ne va oferi exact ceea ce avem nevoie (Filipeni 4:19)! Eternitatea lui Dumnezeu ne amintește că planul Său iubitor este ca întotdeauna să mântuiască pe poporul Său prin Isus (Efeseni 1:3-14). Celelalte atribute ale lui Dumnezeu devin mai mari prin legătura lor cu caracterul Său etern! El este întotdeauna exact cine este! La fel cum El vede întreaga paradă odată, El a planificat felul în care aceasta se va mișca și cum o poate proteja de dezastru. Eternitatea lui Dumnezeu este o veste bună! (Chiar dacă este o fântână adâncă a unui adevăr transcendent, eternitatea lui Dumnezeu nu este prea greu de înțeles pentru copii!)
Scott Meadows, For the Church
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează