Este unul dintre modurile în care ne supunem unii altora în frica lui Cristos, este antidotul împotriva judecăților pripite, este propria înfrânare și exersarea autocontrolului. Este un act de smerenie. A-ți reține cuvintele înseamnă a-l privi pe celălalt mai presus de tine însuți și a te uita nu doar la foloasele tale, ci și la foloasele celuilalt.
Ascultarea are de a face cu educarea celebrării. Celălalt ne-a fost dat, în cazul partenerului, pentru întregire, iar în cazul companionului, spre asumarea vocației colective. Celălalt trebuie celebrat.
Ascultarea este despre recunoșterea demnității. Repezirea și întreruperea lucrează cu o ierarhie dezumanizatoare. Tendința tânărului teolog, spre exemplu, este să-și imobilizeze interlocutorul fie aruncând asupra lui o plasă de argumente, fie otrăvindu-i inima cu ironii și sarcasm și tratându-l ca pe unul dintr-o castă inferioară. El trebuie să învețe să asculte fără a căuta mereu să-și sporească reputația pe spatele novicelui. Și celălalt prețuiește la fel, în pofida nepriceperilor sale. Toți purtăm același chip.
Ascultarea este ștergarul. Ne suntem mădulare unii altora și, fiind botezați în trupul unde celălalt primează, ne slujim ascultându-ne. Ascultarea este despre purtarea poverilor. Îngenunchează și ridică din povară ascultând. Dacă bucuria devine deplină prin împărtășire, și poverile se ridică tot prin împărășire.
Slujirea care ne lipsește este aceea unde o gură rămâne închisă.
Să ne ascultăm unii pe alții!
David Lavric pentru Edictum Dei
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter