Mia de ani – meditație din Apocalipsa 19-21 (1)

În Apocalipsa 19-21, apostolul Ioan vorbește despre o împărăție de o mie de ani. Perioada acestei împărății, dar și natura ei au fost dezbătute intens de-a lungul istoriei bisericii. În general, sunt propuse trei opțiuni: premilenismul, postmilenismul și amilenismul. Aceste nume provin de la modul în care susținătorii lor plasează mia de ani în raport cu venirea Domnului nostru: premilenismul (împărăția de o mie de ani se va consuma după venirea Sa), postmilenismul (împărăția de o mie de ani se va consuma înainte de venirea Sa) și amilenismul (interpretează simbolic împărăția de o mie de ani).

Premilenismul

Premileniștii cred că Domnul nostru se va întoarce înainte de mileniu. El va domni pe pământ, literalmente, timp de o mie de ani. Când Hristos se întoarce, cei morți în El vor învia și acei credincioși care încă nu au murit vor primi trupuri de slavă. Hristos va fi prezent fizic pe pământ și va domni ca rege, iar credincioșii vor domni împreună cu El. Și necredincioșii vor locui pe pământ și mulți, chiar dacă nu toți, se vor întoarce la Hristos. Împărăția de o mie de ani a lui Hristos se va încheia cu marea bătălie de la Armaghedon, după care va urma judecata finală. Premileniștii înclină să interpreteze promisiunile Vechiului Testament legate de restaurarea țării lui Israel ca vorbind despre împărăția de o mie de ani a lui Hristos pe pământ

Premileniștii au o percepție pesimistă asupra istoriei. Istoria merge din rău în mai rău și va continua în felul acesta până la instaurarea împărăției de o mie de ani a lui Hristos. Din cauza aceasta, mulți premileniști percep implicarea socială în această lume ca o acțiune fără prea mult rost.

Chiar și în cazul premilenismului însă există variații, iar acestea au de-a face cu perioada în care este plasat necazul cel mare. Premileniștii clasici cred că împărăția de o mie de ani va fi precedată de o perioadă intensă de persecuție, numită „necazul cel mare.” Premileniștii pretribulaționiști cred că Domnul se va întoarce în secret, înainte de necazul cel mare, pentru a-și lua credincioșii din lume. Ei vor fi luați cu El prin ceea ce se numește „Răpirea Bisericii.” În această viziune, necazul cel mare va avea loc pe pământ după ce Hristos Și-a luat credincioșii din lume, înainte ca El să întemeieze împărăția de o mie de ani.

Postmilenismul

Postmileniștii cred că Hristos se va întoarce după mileniu. Aceștia cred că mileniul va fi o perioadă de aur în care Evanghelia va progresa, biserica va crește și va avea o influență decisivă asupra societății. După această perioadă, Domnul nostru se va întoarce și judecata finală se va consuma. Postmileniștii au în general o viziune pozitivă asupra istoriei. Istoria se îmbunătățește, pe măsură ce Evanghelia avansează.

Amilenismul

Prefixul „a” induce oarecum în eroare, întrucât ar putea da de înțeles că în cadrul acestei concepții nu există un mileniu. Amileniștii cred că există un mileniu, dar nu cred că acesta este în viitor. Ei percep mileniul ca perioada actuală a bisericii. Pentru ei, mileniul este perioada dintre prima și cea de-a doua venire a lui Hristos. Amileniștii interpretează Apocalipsa 20 în lumina tabloului mai larg prezentat în Scripturi.

Interpretarea mileniului în istorie

Eusebiu, istoricul din secolul 4, socotea convertirea împăratului Constantin la creștinism, din anul 312 d. Hr., ca începutul perioadei de o mie de ani. Creștinătatea și legătura care se înfăptuise între stat și biserică erau semne ale mileniului, ale faptului că biserica va domni pe pământ între cele două veniri ale lui Hristos.

De la Augustin încoace, amilenismul a devenit principala viziune, până în perioada medievală târzie. Această viziune a fost contestată de un călugăr din secolul al 12-lea, Joachim de Fiore. Începând cu Fiore, s-a creat posibilitatea ca mileniul să fie perceput ca un eveniment din viitor.

Mulți dintre reformatori și dintre puritani credeau că Europa Catolică era o extensie a Imperiului Roman care, odată cu începerea Reformei, va fi în curând înlocuit de domnia de o mie de ani a lui Hristos. Viziuni mileniste au ieșit la suprafață, de pildă, în timpul Războiului Civil din Anglia. Unul dintre grupurile radicale se credea ca fiind a cincea împărăție descrisă în cartea profetului Daniel, împărăție care le va înlocui pe cele patru precedente.

Viziunea comunistă, dar și cea nazistă vorbeau tot în termenii instaurării unei Împărății. Nu la întâmplare, naziștii voiau să instaureze Cea de-a treia Împărăție (Reich) care, în viziunea lor, urma să țină tot o mie de ani.

Postmilenismul a fost viziunea dominantă în secolele 18 și 19. Expansiunea misionară din acea perioadă a dus la credința că prin lucrarea aceasta se pregătește domnia de o mie de ani a lui Hristos, pe pământ. Se socotea că misionarii trimiși joacă un rol crucial în declanșarea acestei împărății, întrucât, prin predicarea Evangheliei, întreaga societate va fi transformată. O parte dintre imnurile care se cântau atunci sunt impregnate de acest optimism. Optimismul acesta era sporit și de faptul că tehnologia progresa substanțial. Cele două războaie mondiale însă au făcut ca acest optimism să fie dinamitat și să dispară. La finalul secolului 19, premilenismul a devenit dominant în Statele Unite. În Marea Britanie, cu excepția penticostalilor, marea majoritate a evanghelicilor sunt amileniști. Trebuie să recunoaștem că aceste concepții despre mia de ani au fost influențate de cultura din jurul lor, dar au și influențat-o, la rândul lor. (va urma)