Ospitalitatea și mulțumirea – meditație din Evrei 13

În primul rând, să subliniem chemarea la a fi ospitalieri: „Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe pe îngeri” (vezi v. 2). A primi oaspeți în casele noastre înseamnă, așa cum obișnuim să spunem, „deranj”. Mai întâi, pentru că că trebuie să ne asigurăm că totul este în bună rânduială; mai apoi, pentru că trebuie să punem și să strângem masa. Dincolo de toate aceste detalii însă, prezența „străinului” în mijlocul căminului nostru presupune, într-o măsură mai mare sau mai mică, sacrificarea intimității și a tihnei de care ne bucurăm în zilele obișnuite.

Cu toate acestea, dacă am ști că oaspetele nostru este o persoană de seamă, am trece peste absolut orice inconvenient și l-am primi cu porțile larg deschise. Ba mai mult, am socoti că ni se face o mare cinste, că noi suntem cei privilegiați. Tocmai aici aceasta este motivația pe care o oferă autorul epistolei: atunci când ne deschidem casa și întindem masa, este posibil ca, precum Avraam în vechime sau precum părinții lui Samson, să găzduim ființe cerești. Să ne reamintim că îndărătul celor mai umile fețe se ascunde, nu de puține ori, Domnul nostru Isus Hristos.

În al doilea rând, să subliniem porunca de a nu fi iubitori de bani, de a nu fi lacomi: „Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi»” (vezi v. 5). „Banul este rădăcina tuturor relelor”, spun unii, citând greșit Scriptura (vezi 1 Timotei 6:10). Biblia nu spune lucrul acesta, dar avertizează împotriva iubirii de bani. Schimbând ușor o afirmație care se face adeseori, am putea spune că „banii sunt făcuți pentru a fi folosiți, iar oamenii trebuie iubiți.” Adeseori, noi inversăm lucrurile, astfel că ajungem să iubim banii și să ne folosim de oameni (pentru a câștiga chiar mai mulți bani!).

Autorul epistolei sugerează însă și modul cum putem să contracarăm lăcomia și iubirea de bani. În primul rând, să învățăm să fim mulțumitori cu ceea ce avem. Să ne deprindem, precum apostolul Pavel, să fim mulțumiți cu starea în care ne aflăm în prezent (vezi Filipeni 4).  Dacă nu suntem mulțumitori și împliniți cu ceea ce avem acum, sunt șanse mari să nu fim mulțumiți niciodată. Mereu vom dori doar un pic mai mult…

Acumularea banilor și a posesiunilor are de-a face însă și cu îngrijorarea. Strângem, de teamă că nu ne va ajunge. Să ne amintim primele zile ale pandemiei, anul 2020, când oamenii se îngrămădeau și goleau rafturile magazinelor. Astfel, autorul ne amintește că Dumnezeu va fi mereu cu noi și sub nicio formă nu ne va abandona. Această asigurare ne este suficientă. David spune ceva similar: „Domnul este păstorul meu. Nu voi duce lipsă de nimic!”.

Capitolul 13 conține însă multe alte îndemnuri valoroase care trebuie descoperite.