În cadrul programului de citire alcătuit de Rober Murray M’Cheyne, am ajuns cu citirea la cartea Apocalipsa. Din păcate, nu vom putea să ne oprim la fiecare capitol în parte, dar, în meditația de azi, după cum am făcut-o și în cea de ieri, vom încerca să creionăm o privire de ansamblu asupra secțiunii cuprinse în cap. 6, 7, 8 și 9 din această carte.
Pecetluirea copiilor lui Dumnezeu
Faptul că orice bătaie a vântului este oprită sugerează că Dumnezeu este la lucru în istorie și face ceva extrem de important, o lucrare căreia trebuie să îi acordăm toată atenția (7:1). Pecetluirea este un termen pe care și apostolul Pavel îl folosește în epistolele sale: „Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit.” (Efeseni 1:13) Pecetluirea aceasta are loc pe măsură ce biserica își îndeplinește misiunea și predică vestea bună despre Domnul Isus Hristos. În momentul în care oamenii cred, aceștia primesc Duhul Sfânt și devin parte a Împărăției lui Dumnezeu. Numărul 144.000 este simbolic și arată completitudinea acestui popor. Chiar dacă uneori lucrurile par să se împotmolească și suntem descurajați, acest episod ne arată că, în mod constant, Dumnezeu Își zidește Împărăția, astfel că, la final, aceasta e formată dintr-o „mulțime pe care nimeni nu o poate număra” (7:9). Faptul că nimeni nu putea să numere gloata aceasta, deși ni se oferă un număr, este o indicație a faptului că numărul nu trebuie tratat literal, ci ca sugerând completitudinea.
Ruperea celei de-a opta peceți conduce la o tăcere de o jumătate de oră (vezi și Habacuc 2:20, Isaia 23:2, 41:1, Zaharia 2:13). Atunci când Dumnezeu Își rostește judecățile, pământul tace. Nu mai există comentarii, obiecții sau cuvinte de apărare…
Cele șapte trâmbițe
Suntem acum la cea de-a doua „serie de câte șapte (…)”. Trebuie să ne reamintim că aceste serii reprezintă secțiuni paralele în cartea Apocalipsa și fiecare dintre ele prezintă istoria de la început la sfârșit, dar dintr-un unghi diferit. Elementul de noutate pe care îl aduce fiecare serie este o intensificare a evenimentelor, a luptei și a consecințelor prezentate.
Primele patru trâmbițe prezintă dezastre naturale. Cea de-a cincea trâmbiță ne pune înainte un carnagiu militar. Cea de-a șasea trâmbiță dezvăluie activarea unei armate demonice impresionante. Pe măsură ce istoria se apropie de un sfârșit, aceasta devine tot mai numeroasă, iar atacurile ei sunt tot mai puternice și distrugătoare.
Probabil peisajul din aceste capitole nu ne este nicidecum familiar. Aceasta se datorează faptului că societatea vestică a trăit în ultima perioadă vremuri de pace. Țările vestice duc războaie, dar nu le duc acasă, astfel că ultimele generații nu au trăit războiul și atrocitățile pe care acesta le aduce. Pentru marea majoritate a oamenilor care au trăit sau trăiesc pe această planetă însă, lucrurile sunt diferite. Aceste capitole din Apocalipsa au menirea de a ne trezi din starea de letargie, arătându-ne cât de fragilă este pacea în lumea noastră. Toate lucrurile pe care ne bizuim, iar uneori le transformăm în idoli, pot fie pierdute într-o clipă.
În fața acestor realități, chemarea este să ne pocăim de idoli și, mai ales, să nu idolatrizăm viața noastră pe pământ. Apocalipsa ne arată că, decât să ne păstrăm o viață tihnită, cu ajutorul compromisului, este mai bine să acceptăm lipsa, să pășim în luptă și să primim chiar moartea, pentru a câștiga viața veșnică și pentru a fi scutiți, cu orice preț, de moartea a doua. Cea mai mare tragedie nu e moartea fizică, ci cea de-a doua moarte.
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter