Paradoxul independenței și al vieții de familie

Paradoxul independenței și al vieții de familie

La începutul anilor 2000, când o echipă de cercetători de la UCLA a intrat în casele a 32 de familii cu ambii părinți prezenți din zona metropolitană a Los Angelesului pentru a studia dinamica familială a clasei mijlocii, un tipar constant de comportament le-a atras atenția: copiii din aceste familii erau foarte dependenți de părinții lor, chiar și în adolescență. Exemplele întâlnite variau de la părinți care îi ajutau pe copiii de vârstă școlară “să-și îndeplinească sarcini de îngrijire de bază, cum ar fi să se pieptene sau să-și strângă lucrurile”, până la exemple mai grave, cum ar fi un fiu de 18 ani care-și obliga tatăl să-i desfacă șireturile de la pantofi.

Acești copii au devenit între timp adulți și, conform multor experți, reprezintă acum cea mai individualistă generație din istorie. Tinerii de astăzi, cu vârsta de la 20 de ani în sus, sunt adesea caracterizați ca fiind exploratori independenți, precauți când vine vorba de angajament, care pun un mare preț pe libertatea personală și autonomie. Aceste atitudini individualiste sunt evidente în special în deciziile tinerilor de a amâna sau renunța la viața de familie; de fapt, cercetătorii adesea menționează individualismul tinerilor americani ca fiind un catalizator pentru scăderea ratei de căsătorie și fertilitate. La urma urmei, dacă căsătoria și creșterea copiilor se bazează fundamental pe autosacrificiu și angajament pe viață, cine s-ar aștepta ca sufletele libere și aventuroase ale tinerilor de astăzi să se așeze la casa lor și să înceapă o familie?

Această perspectivă – că decizia tinerilor în vârstă de 20 de ani de a amâna sau renunța la căsătorie este o consecință a individualismului neclintit – spune doar o parte a poveștii. Celălalt factor care îi îndepărtează pe tineri (dintre care fac și eu parte) de căsătorie este dependența lor tot mai mare de părinți. Părinții de astăzi își protejează adesea copiii de responsabilitățile tinereții pentru o perioadă mult mai lungă decât generațiile anterioare. Ca urmare, tinerii adulți de astăzi sunt mai puțin dispuși sau capabili să preia responsabilitățile potrivite vârstei lor și necesare pentru a-și construi o familie. Din cauza acestei protecții prelungite, aceștia văd responsabilitățile cele mai semnificative ale adulților – căsătoria și creșterea copiilor – ca preocupări pentru un viitor îndepărtat, nu pentru prezent. Paradoxal, modalitatea de a face căsătoria mai atractivă pentru tinerii americani ar putea fi promovarea unei independenței crescute, nu scăzute.

Însă, în primul rând, este important să se observe cât de mult a scăzut numărul celor care își întemeiază o familie în rândul tinerilor americani. Între 1970 și 2018, vârsta medie pentru prima căsătorie a crescut de la 21 la 28 de ani pentru femei și de la 23 la 30 de ani pentru bărbați. În același interval de timp, procentul adulților americani (între 25 și 50 de ani) care nu s-au căsătorit niciodată a crescut de la 9% la 35%. Aceleași tendințe se observă și în ceea ce privește nașterile. Din 1970, rata totală a fertilității a scăzut de la 2,5 nașteri la femeie la aproximativ 1,7 nașteri la femeie. Scăderile sunt foarte concentrate în rândul celor cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani; chiar și din 1990 până în prezent, ratele de fertilitate printre femeile cu vârsta între 20-24 de ani și între 25-29 de ani au scăzut cu 73%, respectiv 43%.

Fără îndoială, aceste date par să susțină înțelepciunea convențională: tinerii de 20 de ani de astăzi petrec prima decadă a vieții adulte explorând, urmărind propriile interese și trăind conform principiilor individualiste. Cu toate acestea, alte date sugerează că individualismul neîngrădit al tinerilor americani nu implică independența. Cu alte cuvinte, chiar dacă tinerii par preocupați de propriile lor interese, ei nu acționează singuri – ei sunt din ce în ce mai dependenți de părinții lor. De fapt, alegerea colectivă a tinerilor de a amâna viața de familie pare să fie rezultatul unei dependențe prelungite, nu al independenței.

Psihologul Jean Twenge a fost prima care a studiat cum adolescenții contemporani sunt mult mai înceți în a prelua responsabilitățile vieții adulte în faimoasa ei carte, “iGen”. Ea spune că atunci când vine vorba despre atingerea unor praguri de dezvoltare ale vieții adulte timpurii, “cei de 18 ani sunt acum ca cei de 14 ani”. 

Din 1990 până în 2021, procentajul de adolescenți din SUA care au avut o slujbă în timpul anului a scăzut de la 77% la 61%, iar numărul celor care au permis de conducere a scăzut de la 86% la 62%. Diferența dintre sexe a fost foarte mică: atât fetele, cât și băieții din clasa a XII-a munceau și dețineau permis de conducere în anul respectiv în proporții egale. Unii ar putea spune că adolescenții de azi au responsabilități mai mari și mai importante comparativ cu generațiile anterioare – cum ar fi teme adiționale sau activități extracurriculare -, însă nu este adevărat. Comparativ cu generațiile anterioare, adolescenții de azi petrec aproape același interval de timp făcând teme și nu participă atât de mult la activitățile extracurriculare. 

Cei doi indicatori despre care am vorbit mai sus – o slujbă și permisul de conducere – sunt probabil cele mai mari surse de independență disponibile pentru tineri. Când poți să conduci o mașină și să îți câștigi proprii bani, nu mai ești nevoit să te bazezi pe părinți pentru bani sau pentru a te duce undeva. Acești doi indicatori sunt într-un declin vertiginos, ceea ce ne sugerează că tinerii de azi sunt mult mai dependenți decât erau în trecut. A te rupe de sub supravegherea constantă a părinților era odată dorința aproape universală a adolescenților; în prezent, tinerii par mult mai mulțumiți dacă se bazează pe mama și tata. Cu toate acestea, s-ar putea nici să nu aibă nevoie de mașină sau de bani, deoarece optează să petreacă mai mult timp acasă cu părinții.

Chiar și înainte ca pandemia să-i constrângă pe adolescenți să stea acasă cu părinții lor, timpul petrecut de aceștia acasă sau cu părinții a crescut cu mai mult de o oră din 2006. Într-o zi obișnuită în 2019, adolescenții petrec peste 6 ore pe zi acasă și peste 3 ore pe zi cu părinții lor. Deși timpul petrecut acasă este aproape același atât la băieți, cât și la fete, fetele petrec mai mult timp cu părinții. Față de anul 2006, adolescentele petrec cu o oră mai mult timp cu părinții pe zi, iar băieții doar cu 30 de minute mai mult. La fel ca în sudul Europei, unde tinerii petrec mult timp cu părinții și amână căsătoria, tinerii americani sunt din ce în ce mai reticenți în a părăsi cuibul parintesc.

Acești adolescenți nu sunt ținuți captivi de părinții supraprotectivi, ci par că preferă să stea acasă. Potrivit unui sondaj “Monitoring the Future”, tot mai puțini tineri de liceu se declară nerăbdători să părăsească casa părintească și să trăiască independenți de părinții lor. În 1990, 34% din elevii ultimului an de liceu au declarat că sunt nerăbdători să părăsească casa părintească, însă în 2021, procentul a scăzut la 22%.

Este semnificativ dacă aceste tendințe se datorează protecționismului excesiv (“Nu te poți juca afară, este prea periculos!”) sau a încurajării neadecvate (“Nu mă interesează dacă te joci jocuri video sau pe afară, doar nu mă deranja!”) din partea părinților. În ambele cazuri, rezultatele sunt aceleași: tinerii de azi sunt protejați prea mult timp de responsabilitățile importante de care au nevoie pentru a se maturiza, iar ca rezultat eșuează în a dezvolta abilitățile și capacitățile necesare pentru a înflori în viața de adult. Deoarece adolescenții de astăzi nu sunt obișnuiți să se confrunte cu maturitatea, perspectiva de a se confrunta cu cele mai importante responsabilități ale adulților, cum ar fi angajamentul pe termen lung față de o altă persoană, în mod special, poate părea grea și inaccesibilă.

Așa că, atunci când tinerii spun că amână căsătoria până când își vor rândui propria viață, ar trebui să-i credem. Probabil că nu au avut oportunitatea de a-și dezvolta aptitudinile și capacitățile necesare pentru a se ocupa de sarcinile de bază ale vieții de adult, ca să nu mai vorbim despre cele mai importante. Pentru a face căsătoria și întemeierea unei familii mai ușor de obținut pentru tineri, părinții trebuie să le permită (și să încurajeze) copiilor să preia din responsabilitățile maturității. Pentru ca viața de familie și căsătoria să prospere, tinerii trebuie să devină tot mai independenți, nu mai puțin independenți.

Thomas O’Rourke, IFStudies