Dorothy Sayers, dramaturgă, romancieră și cercetătoare creștină, a scris o lucrare importantă în anii ’30, intitulată “Sunt femeile oameni?”. În eseul său, ea prezintă argumentul biblic pentru egalitatea de gen într-un mod amuzant și perspicace, fundamentând reciprocitatea în antropologia teologică. De la Geneza până la noul pământ din Apocalipsa, ea afirmă următorul lucru:
“Noi toți suntem ființe umane, create după chipul lui Dumnezeu, cu o sarcină de îndeplinit. Și ne îndeplinim sarcinile ca bărbați sau femei.”
Această viziune teologică – despre bărbați și femei care se iubesc și se respectă reciproc, îndeplinindu-și chemările lor pentru slava lui Dumnezeu și binele celorlalți – susține cel mai bine libertatea eclesială, economică, politică și socială și are implicații în întreaga gamă de interacțiuni și relații umane. Observați ordinea: Creatorul > identitatea umană > chemarea de a ne închina/munci > identitatea de gen.
Din păcate, estomparea (nu ștergerea completă) a imago dei a condus omenirea pe căi opresive de tot felul, de la practicile dezonorante ale ideologiilor păgâne și seculare, până la subjugarea degradantă a femeilor, minorităților și multor altora în numele “tradiției religioase”.
Pentru discipolii lui Isus, o viziune completă a Împărăției lui Dumnezeu implică trăirea viitorului în prezent, prin puterea Duhului Sfânt, având biserica ca vestitor și martor al plinătății care va veni. Aceasta include redobândirea ființei umane ca întreg, integrând toate aspectele ființei individuale și sociale, inclusiv armonia relațională. Femeile și bărbații care-L iubesc pe Isus sunt icoane ale Împărăției care vine. Singurătatea nu este o lipsă de completitudine, ci un indicator al unui viitor în care toți oamenii lui Dumnezeu sunt căsătoriți cu Cristos și surori și frați unii altora. Căsătoria este o iluminare specială a bucuriei lui Hristos față de biserica Sa, nu un statut superior.
Când examinăm alte antropologii, descoperim “diferențe care fac o diferență”, așa cum le numește Os Guinness. Conflictele noastre globale sunt teologice și antropologice înainte de a fi economice și politice. Modul în care Îl înțelegem pe Dumnezeu și pe ceilalți determină fundația libertății și iubirii care împuternicește prosperitatea tuturor.
Antropologii globale competitive
Există trei antropologii “misionare” care concurează pentru influență globală (și pentru unii, pentru dominare).* Este important de remarcat că un număr mare de oameni încadrați în aceste categorii largi nu sunt nici introspectivi și nici caricaturi ale extremelor sugerate de ideologiile respective. Mulți bărbați și femei, în special cei care s-au mutat în alte țări sau au avut parte de educație și călătorie, au viziuni ale lumii sinergetice sau sincretiste. Totuși, este util să descoperim implicațiile acestor antropologii și ale epistemologiilor și moralităților lor.
Antropologia #1 – Naturalismul: viziuni păgâne și seculare.
Aceasta este o categorie generală care include politeismul și cele mai vechi culte ale fertilității până la materialismul ateu contemporan. În această matrice, omenirea este rezultatul evoluției biologice sau a altor forțe naturale (cu sau fără zei care trebuie potoliți). Natura umană, oricum s-ar fi dezvoltat, este complet materială, inclusiv explorările noastre continue ale conștiinței și moralității, religiei și spiritualității. Nu există o distincție între minte-creier sau corp-spirit. Susținătorii occidentalizați văd religia ca fiind periculoasă. Progresul uman depinde de eliminarea convingerii în existența unui dumnezeu din conștiința umană. Această viziune creează inegalitate prin împărțirea omenirii în “iluminați” și “ignoranți” după standardele elitei. Elitele birocratice, intelectuale și sociale primesc onoruri în timp ce grupurile religioase sunt obiecte de ură sau milă.
Antropologia #2: Islamul.
Da, Islamul. Nu vorbim despre vreo “aberație” sau “acaparare” a unei mari religii, ci despre centrul Coranului și a Hadith-urilor (interpretări și învățături autorizate) în sine. Cea mai înaltă valoare al Islamului este supunerea – față de Allah și față de autoritățile numite de Allah. O ierarhie calitativă și structurală pătrunde în toate aspectele tradițiilor islamice. În vârf se află bărbații musulmani, urmați de femeile musulmane. În continuare, vin urmașii înșelați ai tradiției evreiești și creștine. La baza ierarhiei se află ateii și păgânii. Ceea ce este demn de menționat în mod deosebit este statutul inferior al femeilor în întregul Coran și Hadith și în structurile socio-politice ale tuturor societăților islamice. Manifestările acestui fapt variază de la tradiții foarte “liberale”, care permit femeilor accesul la majoritatea domeniilor de educație și muncă, până la cele mai stricte ideologii care doresc să reinstaureze perioada secolelor VII-lea până la al XV-lea și să țină femeile închise și dependente, interzicându-le accesul la educație și loc de muncă vocațional, supunându-le la căsătorii premature, mutilare, crime de onoare și alte forme de opresiune. În acest etos se încadrează și înrobirea victimelor non-musulmane ale conflictelor.
Antropologia #3: Antropologia biblică formată de istoria creștină și de reflecția teologică.
Creștinismul a influențat orice țară cu libertate de conștiință, oportunități economice și libertate politică. Cu toate acestea, Biserica are o istorie lungă a unor structuri nebiblice, inclusiv rasismul, sexismul și colonialismul sincretistic. Aroganța nu are loc aici. Ceea ce este îmbucurător este progresul gradual către o egalitate deplină bazată pe o antropologie teologică solidă. Acest avans treptat duce la sfârșitul sclaviei, exploatării copiilor, sexismului structural și la punerea bazelor reconcilierii rasiale. Antropologia creștină declară că în Cristos, toți sunt egali: căsătoriți sau singuri, bărbați sau femei, bogați sau săraci, evrei sau neamuri (acest ultim duet acoperă toate contextele etnice și religioase).
Dacă alegi a treia opțiune
Singura antropologie care eliberează oamenii de toate credințele (sau fără credință) este cea de-a treia. În cea mai bună variantă a ei, aceasta este neconstrângătoare și onorează toate persoanele care sunt dispuse să trăiască civilizat cu diferențele lor profunde, lucrând în același timp pentru binele comun. Pe măsură ce credincioșii se asociază cu Dumnezeul Trinitar în lucrarea Sa pentru lume, dorim ca fiecare persoană să se pocăiască și să creadă Vestea Bună în Cristos, totuși, cei care încă Îl iau în considerare pe Cristos pot fi partenerii noștri, creând comunități și națiuni prospere și luptând împotriva tuturor formelor de ură, intoleranță și sexism.
Creștinismul se distinge de păgânism și materialismul secular, care în cele din urmă ne dezumanizează, reducându-ne la funcțiile biologice sau făcându-ne victime ale forțelor naturii. Se diferențiază de islam, care nu va produce niciodată un tărâm pluralist al egalității și oportunității. Angajamentul a priori față de o antropologie cu trei niveluri și a inferiorității femeilor, împreună cu doctrina concomitentă a statutului non-musulmanilor aflați sub stăpânire musulmană și angajamentul pe termen lung față de restabilirea unui califat, fac din acesta o opțiune proastă pentru eliberarea umană.
Comunicarea unei antropologii biblice relevă contrastul clar dintre creștinism și ideologiile materialiste și opresive. Cuvintele și faptele lui Isus includ eliberare, iertare, vindecare și reconciliere. O antropologie biblică robustă, atunci când este crezută și practicată în comunitate, eliberează de mândrie și de ura de sine, iartă și se împacă cu foștii adversari și vindecă rănile personale și comunitare atunci când demnitatea, iubirea și respectul curg neîmpiedicate.
Suntem ființe umane create după chipul lui Dumnezeu, cu o lucrare de îndeplinit. O realizăm fiind bărbați și femei transformați după asemănarea lui Cristos și care umblă în faptele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi încă de la întemeierea lumii.
Ce viziune! Ce misiune! Cristos este în contrastul cu orice altă ideologie alternativă rivală.
—
*Există o a patra antropologie care nu este articulată în acest eseu. Monismul panteistic estic, care îmbrățișează tradițiile budiste și hinduse, merită atenție în ceea ce privește misiunea și dragostea aproapelui, dar nu este o forță prozelitistă în lume. Peste un miliard de oameni împărtășesc această perspectivă complexă și paradoxală care afirmă natura iluzorie a cosmosului și cheamă la umilință și negarea de sine care poate rupe ciclul karmic.
Charlie Self, Acton Institute
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează