Reformând familia: Partea 2 – Sola Gratia

Era anul 1525. Reforma Protestantă era în plină desfășurare, Martin Luther se afla într-o dezbatere publică cu filozoful și umanistul olandez, Desiderius Erasmus. Simțind presiunea de a se distanța de Luther, Erasmus scrisese anul precedent o lucrare intitulată “Discourse on Free Will”. Poziția sa poate fi văzută clar în concluzia documentului. Referindu-se la pasajele biblice pe care le-a invocat în sprijinul poziției sale, Erasmus a scris:

“Și astfel, aceste pasaje, care par să fie în conflict unul cu celălalt, sunt ușor aduse în armonie dacă unim strădania voinței noastre cu sprijinul harului divin.” 

Dacă încă nu ați observat, opinia promovată de Erasmus în secolul al XVI-lea este aceeași opinie susținută de mulți credincioși astăzi. Aceasta afirmă că ființele umane lucrează în colaborare cu Dumnezeu pentru mântuire. Este o credință semipelagiană care încearcă să diminueze gradul de decădere al omenirii pentru a face evanghelia mai digerabilă. Luther, însă, a înțeles că reala consecință a unei astfel de credințe nebiblice ar fi ieftinirea harului lui Dumnezeu și subminarea gloriei lui Dumnezeu. Prin urmare, ca răspuns lui Erasmus, Luther a scris propriul tratat intitulat “Sclavia voinței”. Concluzia lucrării lui Luther ne ajută, de asemenea, să înțelegem teza sa cuprinzătoare:

“Prin urmare, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să-mi deschidă gura mea și inima ta și inimile tuturor oamenilor, și ca El însuși să fie prezent în mijlocul nostru ca Maestrul care călăuzește atât vorbirea, cât și auzirea.” 

Călcând pe urmele lui Augustin, Luther a reușit să respingă erorile lui Erasmus și a susținut cu îndrăzneală învățătura clară a Scripturii. El a luptat cu adevărul în dragoste și a declarat cu îndrăzneală că răscumpărarea omenirii este un act care aparține în totalitate harului suveran al lui Dumnezeu.

Definiția harului

Deci, ce este harul? Ei bine, Scriptura vorbește despre har în două feluri. Primul este adesea numit har comun. Harul comun este îndurarea nemeritată a lui Dumnezeu, prin care El arată o bunătate generală tuturor celor care poartă chipul Său, fie credincioși, fie necredincioși (Matei 5:45). Experimentăm acest har în fiecare zi. Cu fiecare bătaie a inimii noastre și cu fiecare respirație în plămâni avem motive să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său.

A doua modalitate se referă la harul special al lui Dumnezeu. Harul special este o dragoste unică a lui Dumnezeu prin care El hotărăște mai dinainte, cheamă, socotește neprihăniți și proslăvește pe aleșii Săi (Romani 8:30). Încă o dată, acest har este nemeritat. Potrivit harului special al lui Dumnezeu, deși aleșii Săi merită să fie zdrobiți de mânia Lui sfântă pentru eternitate, în suveranitatea Lui, El alege să ne copleșească cu cu imensitatea dragostei și bunătății Sale (Efeseni 2:1-9).

Scopul harului

Concentrându-ne în mod specific pe harul special al lui Dumnezeu, este important să recunoaștem scopurile practice pe care Dumnezeu le are pentru demonstrarea sa. Nu vom putea niciodată cuprinde imensitatea planurilor și scopurilor suverane ale lui Dumnezeu, dar Scriptura ne ajută să le înțelegem mai bine. Vom analiza trei dintre principalele scopuri ale acestui har special, pe care Dumnezeu le-a dezvăluit în Cuvântul Său:

1. Scopul înălțării Sale

Încă din primele interacțiuni ale omului cu Dumnezeu, așa cum sunt descrise în Vechiul Testament, El s-a dezvăluit ca fiind un Dumnezeu al harului. Răspunzând cererii lui Moise de a-I vedea gloria, Scriptura ne spune că:

“Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie” (Exodul 34:6).

Ajungând în Noul Testament, descoperim că dorința lui Dumnezeu de a înălța harul Său rămâne neschimbată. Pavel descrie acest lucru în epistola sa către Efeseni, spunând:

“Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, dupㆠbuna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” (Efeseni 1:3-6).

Fără îndoială, unul dintre scopurile inconfundabile pe care Dumnezeu le are în a ne oferi harul Său special și mântuitor este să Se înalțe pe Sine Însuși, astfel încât să primească laudele, gloria și onoarea pe care le merită din belșug. Prin urmare, în timp ce ne străduim să implementăm recunoștința în casele noastre, învățându-i în mod constant pe copiii noștri Cuvântul lui Dumnezeu, este vital să ne rugăm cu stăruință ca Domnul să-și glorifice harul Său prin viețile lor. Fără harul Său, cele mai mari eforturi ale noastre de a-i disciplina pe copiii noștri vor fi ineficiente. Prin urmare, zi și noapte, să-i cerem Domnului nostru să fie înălțat prin răscumpărarea copiilor noștri.

2. Scopul transformării

Când Dumnezeu alege să-și reverse harul Său mântuitor, El începe să ne schimbe conform dorinței Sale. Prin puterea Duhului Său, El ne modelează și ne transformă tot mai mult după chipul Fiului Său (2 Corinteni 3:18). Acest proces de transformare este numit în mod obișnuit sfințire progresivă. Tit 2:11-14 spune astfel:

“Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

Astfel, nu numai că harul lui Dumnezeu lucrează în viețile noastre, ci și în viețile copiilor noștri credincioși. Una dintre realitățile profunde ale acestor adevăruri este că dorința lui Dumnezeu pentru sfințirea copiilor noștri este chiar mai mare decât a noastră. Prin urmare, ca părinți, în timp ce ne străduim să-i disciplinăm pe copiii noștri, putem face acest lucru cu încrederea că atunci când Dumnezeu începe o lucrare, o și duce la bun sfârșit (Filipeni 1:6). Mame și tați, munciți din greu pentru a ajuta copiii să înțeleagă Evanghelia. Fiți consecvenți în închinarea de familie și stăruiți în rugăciune. Pe măsură ce faceți aceste lucruri, aveți încredere că, prin harul lui Dumnezeu, El va face lucrarea de transformare.

3. Scopul binecuvântării

Când devenim beneficiarii harului suveran al lui Dumnezeu, identitatea noastră suferă o schimbare fundamentală. Atunci când Dumnezeu alege să fie înălțat prin curățirea și transformarea vieților noastre și a copiilor noștri, începem să recunoaștem din ce în ce mai mult că suntem oameni binecuvântați de harul lui Dumnezeu. Suntem smeriți de realitatea copleșitoare a ceea ce Dumnezeu a făcut. Aceasta se vede clar în binecuvântarea lui Aaron din Numeri 6:24-26:

“Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!”

Astfel de binecuvântări recunosc că nu primim de la Dumnezeu ceea ce merităm, ci mai degrabă că primim bunătatea harului special al lui Dumnezeu, pe care nu-l merităm. Acesta este și motivul pentru care apostolul Pavel își începe adesea epistolele cu acest salut:

“Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.” (Efeseni 1:2).

Binecuvântarea ar trebui să fie bătaia inimii caselor noastre. La fel cum reformarea vieții noastre este rezultatul harului lui Dumnezeu, reformarea caselor noastre începe atunci când cultivăm o atmosferă a recunoștinței față de Dumnezeu pentru binecuvântările harului Său. Ca părinți, trebuie să ne amintim întotdeauna că pruncii noștri ne observă cum trăim.

Deci, este atmosfera casei tale saturată de mulțumire către Dumnezeu atât pentru harul comun, cât și pentru harul special (Psalmul 9:1)? Arăți cu viața ta importanța de a-L lăuda pe Dumnezeu pentru harul Său în toate împrejurările (1 Tesaloniceni 1:18)? Ar spune copiii tăi că recunoștința față de Dumnezeu este o caracteristică predominantă a familiei tale (Psalmul 107:1)?

În timp ce reflectăm asupra conceptului de Sola Gratia, să arătăm că suntem beneficiarii harului special al lui Dumnezeu în Hristos, atât prin cuvinte, cât și prin acțiuni. În cadrul familiei, această mărturie umple casa noastră cu un miros plăcut de recunoștință pentru Evanghelie. Să ne bucurăm de identitatea noastră ca fiind cei binecuvântați de numai prin harul lui Dumnezeu.

Kevin Hay, Expository Parenting