Ce te motivează să slujești?

Ce te face pe tine să mergi înainte, să perseverezi şi să îţi duci misiunea până la capăt?

Când Domnul i se revelează profetului Isaia, acesta Îl vede pe Domnul „şezând pe un scaun de domnie foarte înalt”. Domnul are scaunul de domnie în ceruri (Psalmul 11: 4), dar pământul este aşternutul picioarelor Lui (Isaia 66:1), de aceea mantia Lui umple Templul, pentru că El este şi în ceruri şi pe pământ şi nimic nu se poate sustrage domniei Lui. Asta înseamnă că Dumnezeu stăpâneşte atât peste lumea spirituală cât şi peste cea materială. Psalmul 103: 19 este clar în privinţa aceasta: „Domnul şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot”. Peste tot înseamnă, cum bine bănuiţi, „peste tot”! Peste istorie, peste îngeri, peste oameni, peste dobitoace, peste boli, peste natură, peste forţele fizice, peste circumstanţe… peste tot ce se poate gândi şi imagina.

Omul care nu înţelege că Domnul stăpâneşte peste tot, nu se poate dedica slujirii. Când înţelegi că viaţa ta este în mâna Lui și că, în ciuda fragilităţii ei, El îţi poartă de grijă, mai poţi să dormi nepăsător? Isaia are parte de revelaţia domniei lui Dumnezeu şi toată perspectiva sa asupra istoriei şi asupra vieţii se schimbă. Primul lucru care îl motivează pe profet să se dedice slujirii este experimentarea suveranității lui Dumnezeu. El stăpânește! Eu voi sluji!

Apoi, Dumnezeu îi deschide urechile lui Isaia ca să audă proclamarea serafimilor: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Serafimii strigau unul către altul şi glasul lor se auzea până în cele mai îndepărtate colţuri ale universului. Oare noi ce proclamăm?

Când Domnul Isus Hristos ne învaţă să ne rugăm „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău…”, ne învaţă, de fapt, să proclamăm ceea ce proclamă serafimii şi oastea cerească. Noi suntem chemaţi să proclamăm sfinţenia lui Dumnezeu şi să o manifestăm pe pământ. Noi suntem serafimii care trebuie să strige cu glasul şi cu viaţa lor: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!”

Eşti motivat să slujeşti presat de sentimentul datoriei? De frica pedepsei? De etică buticului turcesc, unde negociem până la sânge cu Dumnezeu? Dacă mă vindeci, mă pocăiesc; dacă îmi dai de lucru, voi da şi eu milostenie; dacă mă ajuţi, Îţi promit că nu voi mai lipsi de la biserică; dacă Tu vei faci asta pentru mine, Îţi jur solemn că te voi sluji etc. Ce anume te motivează să Îl slujești pe Dumnezeu? Biserica are nevoie de o focalizare radicală asupra sfinţeniei lui Dumnezeu, pentru că altfel nu îi vom putea convinge pe oameni să ia în serios mesajul nostru. Dumnezeu este sfânt! Eu voi sluji!

Aş mai spune, deasemenea, că oamenii nu se dedică slujirii pentru că au o părere prea bună despre ei înşişi şi prea rea despre ceilalţi. Ei cred că inima lor este foarte bună. Însă – asta învăţăm de la Isaia – fără o revelaţie clară din partea Duhului cu privire la starea inimii noastre, nu vom putea fi schimbaţi niciodată. Isaia era un bărbat super OK, părerea mea. Descendență preoţească, consilier imperial pe probleme religioase, ireproşabil din punct de vedere moral dar, cu toate acestea, când Domnul i se revelează, el spune: „Vai, de mine! Sunt pierdut!” O altă traducere nuanțează: „sunt terminat!”

De ce nu ne dedicăm slujirii? Pentru că, mai tot timpul, găsim scuze. Altcineva e vinovat de lipsa noastră de dedicare: ba un frate, ba o soră; uneori soţul, alteori soţia; când lumea, când diavolul etc. Însă niciodată nu vom fi schimbați dacă Duhul lui Dumnezeu nu ne va deschide ochii, ca să ne vedem propria inimă, rea şi haină. Domnul este plin de îndurare și har! Eu voi sluji!

Când Isaia are parte de revelaţia domniei suverane a lui Dumnezeu, când aude proclamarea sfinţeniei lui Dumnezeu şi când îşi vede propria stare, ceva se schimbă în mod supranatural în el. Puterea Duhului îi curăţeşte mintea şi inima şi îl propulsează în slujire. Atunci când Dumnezeu întreabă: „cine va merge pentru noi?”, Isaia nu se uită nici în stânga, nici în dreapta şi nici nu se bagă sub masă. La întrebarea lui Dumnezeu, profetul răspunde scurt, dar hotărât: „Iată-mă, trimite-mă!” Sunt gata să slujesc!

Tu eşti gata?