Poate că Tom nu trece testul amabilității și nu le impresionează pe mame cu manierele impecabile ale lui Willie, dar dă dovadă de onoare bărbătească într-un moment de criză. Când Becky Thatcher rupe din greșeală o pagină din cartea învățătorului și tremură în timp ce acesta interoghează clasa, ea pare vinovată când aude cuvintele: „Rebecca Thatcher… ai rupt tu pagina asta?”. Dar Tom o salvează cu mărturisirea lui falsă: „Eu am făcut-o” – cuvinte care o inspiră pe Becky să îl laude pe Tom: „Tom, cum ai putut fi atât de nobil?” Rememorând episodul, domnul Thatcher îl laudă pe Tom pentru că și-a protejat fiica, admirând cavalerismul lui Tom: „A fost o minciună nobilă, generoasă, mărinimoasă”. În timpul picnicului copiilor, când Tom și Becky rătăcesc prea mult în labirinturile din Peștera McDougal și se pierd, se zbat zile întregi în întuneric, fără mâncare. Tom, însă, nu se limitează la a aștepta ca cineva să-i găsească și să-i salveze și nu se resemnează să se tânguiască precum Becky („A spus că va aștepta, acum, acolo unde era și va muri – nu va mai dura mult”). Tom perseverează în mod eroic până când găsește o ieșire din peșteră care să îi salveze – o altă faptă nobilă care îl face pe domnul Thatcher să laude cavalerismul lui Tom: „A spus că niciun băiat oarecare nu ar fi scos-o vreodată pe fiica sa din peșteră”.
Bunătatea, așadar, cere integritate, onoare, curaj și sacrificiu – virtuțile bărbătești, cavalerești, pe care Tom și prietenii săi plini de viață le practică în dragostea lor copilărească pentru distracție și aventură. Băieții cuminți, pe de altă parte, nu-și asumă riscuri, nu se aventurează dincolo de limitele siguranței și nu pun la îndoială regulile – chiar dacă unele sunt prostești și fără sens. Lor le plac premiile, recunoașterea, aplauzele și adulația. Ei fac minimul, își joacă rolul și știu cum să atragă favoruri. Ei nu dau dovadă de viață, de pasiune, de curaj. Ei acționează în primul rând pe baza interesului propriu.
Băieții buni, însă, iubesc bunătatea de dragul ei, nu pentru avantajele sau recompensele ei. Ei dau dovadă de îndrăzneală încercând să facă binele indiferent de costuri, chiar dacă aceasta înseamnă răzbunarea lui Injun Joe. Tom și Huck fac maximul. Tom spune fără teamă întregul adevăr juriului, chiar și în prezența lui Injun Joe, când ar fi putut să tacă. Huck, auzind jurământul de răzbunare al lui Injun Joe împotriva văduvei Douglas, cu amenințarea de a „înțepa urechile și tăia nasurile”, invită cu curaj pericolul atunci când îl urmărește pe ucigaș până la casa ei și le raportează pericolul vecinilor care o salvează. Tom și Huck sunt vioi, plini de curaj, plini de inițiativă și pasionați de iubirea binelui și de detestarea răului. Își riscă viața pentru a-i salva pe alții și nu sunt deloc atenți la imaginea lor publică.
Nimeni nu-i complimentează pe Băieții Model cu laudele pe care le primesc Tom și Huck. Judecătorul Thatcher prevede în Tom un bărbat puternic, un lider înnăscut, cineva care va fi într-o zi „un mare avocat sau un mare soldat”, iar văduva nu se poate opri din a-i mulțumi îndeajuns lui Huck. Adevărata bunătate, așadar, nu este un termen negativ, absența obrăzniciei sau un minim de amabilitate, ci mai degrabă vitalitatea reală, o energie care se revarsă și transcende regulile înguste și convențiile respectabilității pentru a realiza faptele mărețe pe care le inspiră iubirea de bine. Educația băiatului în obrăznicie îl pregătește să lupte cu răul și să nu se preocupe de imagine și reputație.
Un text de Mitchell Kalpakgian pentru The Imaginative Conservative
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter