O femeie blândă și liniștită

1 Petru 3:3-4 spune “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”

Ca să fiu sinceră, un “duh blând și liniștit” pare plictisitor. Sună a genul de femeie care nu mi-ar plăcea să fiu. Nu sunt liniștită. Am opinii. Am creier și îmi place să-l folosesc la gândit, la formarea ideilor, la exprimarea lor. Dacă mi-aș pune ochelarii anului 2023 când citesc Biblia, mi-aș da ochii peste cap la toate ideile patriarhale și condiția umilă a femeii prezentate aici.

Dar acest verset nu spune că ceea ce mă face frumoasă este să fiu invizibilă. Ar fi o interpretare eronată și nedreaptă a textului.

Se referă la ceva profund și puternic din interiorul femeii, ca o contra reacție la frumusețea promovată de cultura noastră. În continuare, capitolul ne arată că putem fi acele femei care nu se tem de intimidare. Bineînțeles, blândă și liniștită nu înseamnă ușor de sedus. Această frumusețe nu vine din slăbiciune, tăcere și invizibilitate.

Dacă femeile creștine ies în evidență în încăierarea viciilor culturii noastre și a dorințelor de afirmare, va fi din cauză că femeile înrădăcinate în Cristos nu se lasă intimidate. Nu confundați blândețea cu slăbiciunea.

În noi se află capacitatea de a distruge și de a zdrobi. Din moment ce avem această capacitate, trebuie să învățăm să fim blânde. Purtăm pe buzele noastre cuvinte care se transformă în arme de distrugere, care ne pot distruge copiii, soții, prietenii și casele noastre. În Proverbe 14:1 ni se spune: “Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.”

Nu sunt impresionată de o femeie care spune ce gândește tot timpul. Mă impresionează o femeie care știe ce ar putea spune, dar nu o face și găsește o metodă de a-și îndulci vorbele cu bunătate și grație. Blândețea noastră, cea care ține în frâu focul și îl folosește pentru a încălzi, iar nu pentru a mistui oamenii, este ceea ce întipărește într-o femeie adevărata frumusețe.

Femeile care nu sunt în stare să se stăpânească nu sunt de folos nimănui, în același fel în care bărbații fără frâu distrug societatea. Însă femeile care își cunosc puterea și o filtrează prin blândețe, cu grijă, să nu zdrobească inimile și viețile celor care sunt în grija ei, aceste femei sunt o forță a Împărăției care nu poate fi oprită.

Henry Thayer scria: “Blândețea este opusul autoafirmării și al interesului propriu. Izvorăște din încrederea în bunătatea lui Dumnezeu și controlul Lui asupra situației.” O femeie blândă nu este o femeie care zâmbește liniștit când lumea în jurul ei se prăbușește. Este plină de o putere care nu își are sursa în ofensivă sau defensivă, ci în încrederea în Cristos.

“Un duh… liniștit”. O, Doamne, fă să fie așa!

Rafturile librăriilor sunt pline de cărți care încearca să-ți spună cum să ai un duh liniștit. Meditație, îngrijire personală, atingerea unei stări “zen”, pace interioară etc. Și totuși, suntem cea mai îngrijorată și depresivă generație din istorie. “Un duh liniștit” nu ne caracterizează pe majoritatea dintre noi. Suntem ocupați, îngândurați, ne frângem mâinile, abuzăm de telefoane și ne temem de ce ar putea aduce viitorul. Nu râdem la gândul zilei de maine. Nu suntem înzestrați cu pace interioară când ne confruntăm cu critici și refuzuri. Mă gandesc la eroinele credinței, la Estera, Perpetua, Amy Carmichael, Katharina von Bora – femei care nu au fost timide sau înfricoșate. Nu au fost liniștite în cuvintele lor, ci talazurile inimilor lor erau liniștite. Adânci și odihnite. Duhul lor liniștit nu era ancorat în valurile purtate de vânt ale culturii în care au trăit, ci era înfipt adânc în credincioșia lui Cristos – neschimbată, stabilă și sigură.

Petru nu ne spune să nu ne împletim părul, nici că bijuteriile sunt păcătoase. Înfățișarea exterioară nu trebuie să fie neîngrijită, invizibilă și fără culoare. Însă să nu crezi că frumusețea ta stă în aceste lucruri. Nu te minți singură că frumusețea ta stă în firma pantofilor, caratele diamantelor sau vizitele la coafor. Țelul nostru de femei creștine ar trebui să se schimbe (și se va schimba) pe măsură ce privim mai mult la Cristos și aruncăm totul în urma noastră. Doar atunci putem fi neclintite, râzând de ziua de maine.

Am întâlnit doar câteva femei, de-a lungul vieții mele, care aveau aceste caracteristici. De obicei, sunt femeile mai în vârstă ale bisericii. Sunt cele care au văzut câteva generații de durere venind și plecând, au avut parte de inimi zdrobite și tumult. Acum stau în picioare, cu părul argintiu, cu fața către cer, blânde și liniștite. Își cunosc Regele. Când îți spun că se roagă pentru tine, pregătește-te. Când îți spun că Dumnezeu te iubește, știi că ele cunosc acest lucru într-un mod aparte. Credincioșia lor a fost trăită în dimineți de care nu știe nimeni, în zile fără rețele de socializare și în nopți de rugăciune. Când trupul lor trece, ceea ce rămâne este nepieritor, marcat de veșnicie și frumusețe.

Andrea Burke, For the Church