Ce sunt valorile iudeo-creștine?

Termenul „valori iudeo-creștine” este utilizat frecvent. Eu sunt unul dintre cei care îl folosesc.

O fac din același motiv pentru care a făcut-o și marele premier britanic Margaret Thatcher:

„Adevărurile tradiției iudeo-creștine”, spunea ea, „sunt infinit de prețioase, nu numai, așa cum cred eu, pentru că sunt adevărate, ci și pentru că oferă impulsul moral care este singurul ce poate duce la acea pace, în adevăratul sens al cuvântului, după care tânjim cu toții… Există puțină speranță pentru democrație dacă inimile bărbaților și femeilor din societățile democratice nu pot fi atinse de o chemare la ceva mai mare decât ei înșiși.”

Doamna Thatcher a fost o creștină credincioasă. Eu sunt un evreu credincios. Deși avem unele convingeri religioase comune, avem teologii diferite. Dar avem aceleași valori fundamentale. Iar în termeni sociali valorile morale sunt mult mai importante decât teologia.

Iată 10 dintre aceste valori.

Nr. 1: Există un singur Dumnezeu. Acel Dumnezeu este Dumnezeul prezentat lumii prin Biblia ebraică – sursa unei singure moralități universale.

Nr. 2: Biblia ebraică (singura Biblie pe care Iisus o cunoștea și pe care o citea frecvent) a introdus cea mai revoluționară idee morală din istorie: că există adevăruri morale obiective, așa cum există adevăruri matematice și științifice. Fără Dumnezeu ca sursă a standardelor morale, nu există adevăr moral; există doar opinii morale.

Nr. 3: Pentru că există adevăruri morale, binele și răul sunt aceleași pentru toți oamenii.

Nr. 4: Dumnezeu – nu omul, nu guvernul, nu opinia populară, nu un vot democratic – este sursa drepturilor noastre. Toți oamenii „sunt înzestrați de către Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile”, afirmă Declarația de Independență americană.

Nr. 5: Ființa umană este „creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Prin urmare, fiecare viață umană este prețioasă. Prin urmare, rasa nu are nicio semnificație, deoarece toți suntem creați după chipul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu are rasă.

Nr. 6: Lumea se bazează pe o ordine divină, ceea ce înseamnă distincții rânduite de divinitate. Printre aceste distincții divine se numără: Dumnezeu și omul, bărbatul și femeia, omul și animalul, binele și răul, natura și Dumnezeu, sacrul și profanul.

Nr. 7: Omul nu este fundamental bun. Creștinii vorbesc de „păcatul originar” pentru a se referi la natura păcătoasă a omului; evreii îl citează pe Dumnezeu însuși în Geneza: „Întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui” (Geneza 8:21). Nu sunt credințe identice, dar ambele sunt lumi diferite de credința naivă a Iluminismului că omul este în esență bun. Și ajung la aceeași concluzie: avem nevoie de reguli bazate pe Dumnezeu pentru a ne feri de înclinația noastră naturală de a face răul.

Nr. 8: Prin urmare, nu trebuie să ne urmăm inimile. Atât evreii religioși, cât și creștinii sunt foarte conștienți de cât de periculos din punct de vedere moral este să ne lăsăm conduși de emoțiile noastre. Cei care resping valorile iudeo-creștine sunt mult mai predispuși să urmeze și să promoveze îndemnul: „Urmează-ți inima”.

Nr. 9: Dumnezeu ne-a dat cele Zece Porunci – nucleul valorilor iudeo-creștine. Prin urmare, pentru a aplica doar una dintre cele Zece Porunci la epoca noastră secularizată, confuză din punct de vedere moral, trebuie să „cinstești pe tatăl și pe mama ta”, chiar dacă au votat pentru cineva pe care îl detești – ceea ce înseamnă, cel puțin, să rămâi în contact cu ei și să nu-i privezi de dreptul de a fi în contact cu nepoții lor.

Nr. 10: Ființele umane au liber arbitru. În lumea secularizată, nu există liber arbitru, deoarece tot comportamentul uman este atribuit biologiei și mediului. Numai o viziune religioasă asupra lumii, deoarece postulează existența unui suflet de factură divină – ceva independent de biologie și mediu – permite liberul arbitru.

Există un alt aspect important al termenului „iudeo-creștin”. Cele două religii au nevoie una de cealaltă. Fără Vechiul Testament, nu există Noul Testament. Practic, fiecare principiu moral creștin derivă din Biblia ebraică – nu numai cele 10 valori iudeo-creștine enumerate aici, ci și principii morale de bază precum „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Leviticul 19:18), „Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta…” (Deuteronomul 6:5) și „Iubește pe străin” (Deuteronomul 10:19).

În același timp, iudaismul are nevoie de creștini. Creștinismul a fost cel care a dus Tora și restul Bibliei ebraice în lume. Acest lucru a fost recunoscut de cel mai mare gânditor evreu după Moise, Maimonide.

Astfel, în timp ce oamenii vorbesc despre valorile „iudeo-creștine”, ei nu vorbesc totuși despre valorile „iudeo-musulmane”. După cum scrie renumitul savant evreu David Novak, „Maimonide susține că evreii pot preda Tora creștinilor, dar nu și musulmanilor, deoarece creștinii cred că Scriptura ebraică este în totalitate cuvântul revelat al lui Dumnezeu, în timp ce musulmanii cred că acest text primar este Coranul; pentru ei, Scriptura ebraică este o revelație imperfectă. Astfel, evreii și creștinii împărtășesc o revelație comună într-un mod pe care evreii nu îl împărtășesc cu nicio altă comunitate religioasă.”

Un text de Dennis Prager