Cea mai mare posibilitate (irosită) a creștinilor

Zilele acestea, călătorind multe ore, am avut o străfulgerare, ca o descoperire demult așteptată.

Am instrumente decente de ascultat muzică pe mașină. Uneori ascult cărți, dar, după ce am redescoperit tăcerea, practicînd disciplina solitudinii, am început să prețuiesc liniștea. Nu mai pun muzică în timpul condusului. Nici în timpul lecturii sau scrisului.

Am învățat să prețuiesc ”plictiseala” și “singurătatea”. Cînd nu mai fugi de acestea, ele se transformă în meditație și soliloquia, apoi în rugăciune și vorbire cu Dumnezeu.

Creștinii cred că se pot ruga. Creștinii evanghelici cred că se pot adresa liber, în mod privat, fără intermediari, fără să fie nevoie de temple și catedrale, fără să fie nevoie de preparative speciale direct lui Dumnezeu Însuși.

În anii 80-90, pe cînd Navigatorii au venit în România, ne-au învățat cu ideea de timp de părtășie, quiet time. Fiecare dintre învățăcei trebuia să prezinte un carnețel în care își nota cu perseverență textul citit în fiecare zi, tema de rugăciune și cîteva gînduri rezultate în urma … vorbirii cu Dumnezeu.

Au fost perioade din viața mea în care am practicat foarte intens astfel de obicei, dar au fost și perioade în care am ieșit din casă la 6.00 sau 5,30 ca să ajung la birou, să pregătesc întîlnirile care începeau la ora 8.00. Săream din pat în costum, apoi în mașină, apoi în birou, apoi …. o fugă toată ziua, pînă seara cînd săream înapoi în pat. Au fost perioade în care am alergat fără să mai încep ziua cu oprirea necesară.

Dacă aș dori să stau de vorbă cu vreunul dintre puternicii acestor zile, Elon Musk, Papa de la Roma, Patriarhul Daniel sau Președintele României, poate chiar cu primarul orașului în care locuiesc, ar trebui să mă înscriu într-o lungă listă de audiențe și cine știe dacă voi obține cîteva minute … Dar există posibilitatea reală, dacă sîntem cu adevărat credincioși, de a sta de vorbă cu Cel Care L-a creat pe Elon Musk, cu Cel pe Care Îl slujesc conducătorii religioși, cu Cel Care este Regele Regilor, Împăratul Împăraților, deasupra oricărei puteri și autorități, cu Cel Care ne-a țesut într-un chip atît de minunat pe fiecare dintre noi încă din pîntecele maicilor noastre, cu Cel Care a creat galaxii, cu Cel Care este Stăpîn al tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, al Lui este Pămîntul cu tot ce este pe El și încă ce mai poate descoperi telescopul James Webb și încă tot ce este dincolo și va fi pentru eternitate dincolo de limitele cunoașterii noastre.

Marea Sală a Tronului lui Dumnezeu ne este deschisă oricînd, în orice loc, pentru oricine și nu există limită de timp pentru ”audiență”, nu există ținută regulamentară pentru a păși acolo. Sînt semeni de-ai noștri care sînt culcați în paturi de spital, în pijamale, culcați pe spate, femei care alăptează, muncitori care lucrează în păduri, în frig; mineri, sub pămînt; profesori, în biblioteci sau la catedră; medici în săli de operație … toți intră fără rînd, fără programare și pe toți îi cuprinde Sala Împăratului.

Insomniacii I se pot adresa în timpul nopților chinuitoare, cînd cearșaful se face sfoară sub ei, deținuții pot să închidă ochii în întunericul celulei și să îi deschidă în lumina dinaintea Scaunului de domnie din ceruri.

Oricînd, de oriunde, oricine poate să intre în Prezența Marelui Împărat. Aceasta este Vestea Bună, aceasta este Evanghelia și orice drac nu are interes mai mare decît să se țină de clanță, să ne pună piedică, să ne distragă atenția de la ușa deschisă a harului de a ne duce nemernici, fără bani și fără plată cu jalba la domnie. Nu-i lucrare demonică mai isteață decît întoarcerea creștinilor dinspre Sala de Audiență a lui Dumnezeu spre propriile noastre metode de a ne ”descurca” prin viață.

Marea Sală a Tronului este mai goală decît s-ar cuveni pentru că mulți creștini uită că Ușa S-a deschis pentru ei pe Golgota acum mai bine de 2000 de ani și intrarea este liberă …