Izbăviți de teamă, printr-o teamă și mai mare – meditație din Marcu 4

În cadrul programului de citire a Bibliei alcătuit de Robert Murray M’ Cheyne am ajuns la Marcu 4. La finalul acestui capitol, v. 35-41, este relatată una dintre cele mai fascinante minuni înfăptuite de Domnul nostru: „Potolirea furtunii”. Am revizuit și redau în continuare o meditație mai veche pe marginea acestui text. Meditație e mai veche, dar adevărul pe care îl pune înaintea noastră este mereu actual.

„Tati, sperie-mă!!”, va spune copilul mic cu acel glas rugător ce nu poate fi respins. Rețeta e simplă. Tu trebuie să stingi becul și să te ascunzi după dulapul din camera lui. El va intra tiptil în cameră, prefăcându-se că nimeni nu e acolo. Atunci când ajunge lângă dulap, trebuie să sari și să faci „bau!”. Jocul se poate repeta la nesfârșit cu garanția că de fiecare dată îl va face pe copil la fel de fericit.

Și totuși, anii trec. În curând vor apărea acele momente când băiețelul de altădată va spune, pe cel mai serios ton cu putință, „Sunt speriat!” sau „Îmi este frică!”. Asta, bineînțeles, dacă va avea curajul și disponibilitatea mărturisirii. De data aceasta nu mai este vorba despre frica plăcută, previzibilă, generată de faptul că tatăl sau mama, persoanele care îl iubesc cel mai mult, vor sări de după dulap, ci de conștientizarea dureroasă a faptului că lumea în care trăiește este adeseori un mediu ostil și nesigur.

Oricât de puternici și siguri pe sine ne-am crede în anumite etape ale vieții, există un sens în care rămânem copii speriați care, din când în când, recunosc că le este frică și strigă după ajutor. Ucenicii Domnului nu fac excepție.

Aceștia erau oameni trecuți prin greutățile vieții. O parte din ei erau pescari aspri, obișnuiți cu întunericul, cu valurile, cu vântul tăios. Și totuși, furtuna din acea noapte a fost atât de cumplită, încât au fost copleșiți de teamă. Teama că vor fi copleșiți de valuri și corabia se va duce la fund. În ultimă instanță, teama de moarte. (Marcu 4:37)

În disperarea lor, strigă la Învățătorul care, ostenit de lucrarea zilei, adormise și, în mod tainic, încă dormea. Oare chiar nu îi pasă? În acel punct nu Îi cer să îi salveze. Probabil nu credeau că o poate face. Să arate însă, cel puțin, că îi pasă! (Marcu 4:38)

În acel moment se petrece lucrul nemaipomenit. Cel care un pic mai devreme dormise, ostenit de truda zilei, se ridică acum și vorbește cu vântul și cu marea. Le ceartă ca pe niște copii neastâmpărați. Le spune să tacă și să se potolească, iar ele ascultă. Rezultatul acestei vorbiri ciudate? „Copiii indisciplinați” ascultă și s-a făcut o liniște mare. (Marcu 4:39)

Domnul are însă o mustrare și pentru ceilalți „copii”, pentru ucenici: „Pentru ce sunteți așa fricoși?” (Marcu 4:40). Marcu evanghelistul subliniază că, în mod paradoxal, liniștirea mării nu îi izbăvește pe ucenici de teamă. Ba dimpotrivă, „i-a apucat o mare frică.” De ce să te mai temi când furtuna a fost liniștită? Iată de ce: „Ziceau unii către alții: «Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?»” (Marcu 4:41)

Precum niște evrei adevărați, ucenicii știau că doar „El potolește urletul mărilor, urletul valurilor lor”, Iar Acest „EL” era Dumnezeu (Psalmul 65:7). Dintr-o dată, ucenicii nu se mai tem de valuri, de vânt, de furtună, ci de Acela căruia toate aceste îi sunt supuse, precum niște copii ascultători.

În concluzie, cel mai bun leac pentru teamă este Teama! Nu orice fel de teamă, ci Teama de Dumnezeu. Atunci când privim slava și puterea Lui, tăria și suveranitatea Lui, atunci când cunoașterea Lui generează acea teamă sfântă față de El, suntem izbăviți de orice altă teamă. În momentul în care teama de El dispare, vom fi invadați de o mie de alte temeri. Sufletul nostru va fi cotropit de frică, precum o țară e cotropită de invadatori, după ce protectorii au plecat.

În mod ciudat, trăim într-o societate invadată de temeri, tocmai în momentul în care avem cele mai sofisticate mijloace tehnice de a ne proteja. Când avem armele și medicamentele cele mai avansate. Refuzăm să acceptăm faptul că salvarea noastră nu va veni printr-o nouă descoperire, printr-un nou avans științific, ci prin întoarcerea la Acela care le-a făcute pe toate și căruia toate Îi sunt supuse.

Toate, inclusiv moartea, pe care a nimicit-o prin moartea și învierea Sa! De El să ne temem, ca să fim izbăviți de teamă!