Putere nemaipomenită în mijlocul neputinței – meditație din Fapte 23

Ce ciudat totuși (1)… De ce îngăduie Dumnezeu lucrul acesta? Este El limitat? Nu are puterea să frângă lanțurile? Chiar săptămâna trecută citeam că „Dumnezeu făcea minuni nemaipomenit prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri, care fuseseră atinse de trupul lui, și-i lăsau bolile, și ieșeau afară din ei duhurile rele” (Faptele Apostolilor 19:11).

Este uimitor cum în lucrarea și viața apostolului se îmbină puterea și slăbiciunea, biruința și suferința. În viziunea noastră și în viziunea lumii noastre, cele două nu fac casă bună. Cu toate acestea, Dumnezeu alege să își manifeste puterea tocmai în mijlocul slăbiciunilor noastre. Acesta este motivul pentru care crucea Domnului nostru Isus Hristos rămâne o pricină de poticnire, un scandal. Cum să spui că salvarea lumii vine prin crucificarea unui om? Privim cu jind la puterea divină manifestată în viața și lucrarea apostolului, dar oare la fel privim și la suferințele lui?

Ce ciudat totuși (2)… apostolul Pavel slujise cu credincioșie și jertfă atâția ani. Aceasta este răsplătirea lui? Nu ar merita un altfel de sfârșit? Găsesc că este uimitor faptul că apostolul nu se lamentează și nici nu se victimizează. Nici nu caută suferința și, atunci când este posibil, o evită. Apostolul Pavel nu urmărește suferința și martirajul, dar nici nu fuge de ele. El este mereu gata să accepte planul lui Dumnezeu pentru el. Nu caută o viață ușoară și confortabilă, ci vrea doar să își ducă la bun sfârșit lucrarea care i-a fost încredințată, oricare ar fi prețul: „Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:24).

În acest context, cât de scumpă trebuie să fi fost pentru apostol acea scurtă arătare a Domnului din noapte, despre care ne vorbește v. 11 din Fapte 23: „În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește Pavel; căci după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și la Roma.” Cât de prețioase sunt aceste scurte momente de confirmare! Momente în care Domnul ne arată că în ciuda opoziției acerbe a oamenilor, în ciuda vorbelor lor grele de ocară și a tuturor uneltirilor, suntem în planul Lui, suntem pe drumul cel bun.

Ce sfârșit poate fi mai slăvit decât acela al apostolului care privește în trecut și vede multă suferință și luptă, dar privește în viitor și vede cununa pe care o va primi din partea Domnului, Judecătorul cel drept! (vezi 2 Timotei 4).