Furtuna lui Iov

Pe 15 august 2022 a fost cea mai grea zi din viața mea. N-am realizat-o, dar, privind în urmă, se vede clar acum. A trebuit să decidem dacă soția va merge sau nu pentru o operație de urgență la 200km distanță. Totul era cât se poate de încețoșat. Nici doctorii nu știau dacă trebuia sau nu operată, ne lăsau pe noi să alegem. Durerea ei, cauzată de o pre-tumoră ovariană, era groaznică. La 7 ani a avut celălalt ovar scos pentru cauze similare. Durerea persista de zile bune. O durere ca de naștere, așa mi-o descria soția. Nopți nedormite. Am ajuns la urgențe de 3 ori în 4 zile. Trei nopți în care nu a dormit în total 10 ore. Dilemă medicală însoțită de dilemă morală. Noaptea o puteam auzi cum gemea de durere. Mi se zbârlea pielea pe mine doar gândindu-mă la durerea ei.

Dimineața a venit și Alina mi-a zis că vrea să meargă la doctor ca să se opereze. Tot discutasem și nu știam ce decizie să luăm. Mai încercam tratament sau mergeam la operație? Nu m-am ridicat bine din pat că băiatul cel mare (7 ani) s-a trezit și a fugit spre baie ca să vomite. Era stricat la stomac. Minunat! În același timp, cel mic avusese febră 39 până cu o seară în urmă. Inima de mamă a Alinei nu-i dădea voie să se gândească la ea ca să meargă la doctor din moment ce ambii ei pui erau bolnavi. Tot anul a fost mai mult sau mai puțin așa. Am ajuns cu ei la urgențe de două ori pentru cusături, sinuzită cronică și tot felul de probleme medicale mai mici sau mai mari. Simțeam că norii lui Iov se abătuseră asupra familiei noastre. Nu putem compara situația noastră cu cea a lui Iov, dar uneori Dumnezeu îngăduie să se adune încercările tocmai pentru a ne proba credința și caracterul. În astfel de situații, e imposibil să nu fii ispitit să te îndoiești de caracterul lui Dumnezeu. „Doamne, de ce?” e cea mai la îndemână întrebare.

Am dus-o în cele din urmă la spital. N-am putut sta cu ea datorită protocolului COVID. Oricum trebuie să mă întorc la băieții noștri bolnavi. În mașină, un gând nu-mi dădea pace. Poate că a fost ultima dată când am văzut-o în viață. Poate o să rămân văduv. Copiii noștri de 4 și 7 ani ar putea rămâne orfani. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, deveneam mai neliniștit. Am început să mă rog. E greu să știi ce să-i ceri lui Dumnezeu. Oare care e voia Lui? N-aveam de unde ști. Gândul mi-a fost îndreptat spre alți oameni din Scriptură care trecuseră prin încercări grele însă rămăseseră credincioși. Nu i-am cerut lui Dumnezeu să ne ușureze încercarea ca familie, ci i-am cerut să-mi dea putere ca să îmi susțin soția și băieții în timp ce vom trece prin furtună. Și i-am cerut puterea de a nu cleveti, orice ar îngădui să se întâmple:

Doamne, chiar dacă mă vei trece printr-o furtună asemănătoare cu a lui Iov, ajută-mă să nu mă îndoiesc de caracterul tău. Chiar dacă vei îngădui o încercare ca a lui Iosif, ajută-mă să acționez știind că tu mă vezi. Chiar dacă mă vei trece prin doliul lui Ezechiel, ajută-mă să te iubesc pe tine mai mult decât îmi iubesc soția. Chiar dacă mă vei trece prin suferința lui Ieremia, însoțește-mă pas cu pas ca să am pe cine să mă sprijin. În mâna ta e viața soției mele, Tu ești singurul pe care pot să mă reazem.

N-a fost o rugăciune deloc ușoară, dar am căpătat pace imediat. După două zile, Alina era acasă, operația decursese cât se poate de bine. Da, ceea ce au găsit doctorii când au tăiat-o a fost mult mai grav decât anticipaseră, dar Domnul s-a îndurat de ea.

Încrederea amândurora în Domnul a crescut prin toată această încercare. Încercarea ne-a adus mai aproape de Domnul și mai aproape unul de celălalt. Am putut să ne încredem în Dumnezeul nostru suveran. În adevăr, perna suveranității divine e cea pe care putem să ne plecăm capul și să dormim. Citasem această afirmație în predicile despre Iov în repetate rânduri. Chiar în urmă cu câteva luni. Da, am putut să ne odihnim pe acea pernă.

Îndurările lui s-au înnoit și în acea zi. După nori a venit și soare.