De-a lungul acestui an am publicat o serie despre cum să fii tată și să creezi o cultură pozitivă în familia ta. Ori de câte ori am scris despre acest subiect, primim invariabil comentarii de la unii bărbați care au decis să renunțe complet la calea căsătoriei și a copiilor. Adesea (deși nu întotdeauna), rădăcina deciziei lor de a se îndepărta de viața de familie este experiența lor personală: provin din familii în care căminul nu era un refugiu. Certurile, infidelitatea, lipsa de iubire și, în cele din urmă, divorțul sunt ceea ce cunosc acești bărbați din viața de familie. Poate că au fost chiar abuzați în copilărie de unul dintre părinți. De ce să te căsătorești sau să întemeiezi o familie dacă așa va fi?
Și au dreptate. Cercetările sugerează că modelele de căsătorie și divorț se transmit din generație în generație. Dacă provii dintr-o familie care a divorțat, este mai puțin probabil ca atitudinea ta față de căsătorie să fie pozitivă, iar dacă te căsătorești, șansele ca mariajul tău să se încheie cu un divorț sunt mai mari din punct de vedere statistic decât în cazul persoanelor care provin din familii care au rezistat de-a lungul timpului. De asemenea, cercetările arată că persoanele care au fost abuzate de părinți în copilărie sunt mult mai predispuse să își abuzeze proprii copii.
Dar aceste studii spun doar jumătate din poveste.
Alte cercetări sugerează că nu ești destinat tribunalelor de divorț și Crăciunurilor multiple doar pentru că tu și/sau soțul tău proveniți din familii divorțate. De fapt, cercetările arată că indivizii pot alege în mod conștient să rupă ciclul unei vieți de familie nefericite devenind ceea ce Carlfred Broderick, cercetător în domeniul căsătoriei și familiei, numește „personaj de tranziție”. Un personaj de tranziție, potrivit lui Broderick, este:
„O persoană care, într-o singură generație, schimbă întregul curs al unei familii. Schimbările pot fi în bine sau în rău, dar cele mai notabile exemple sunt acele persoane care cresc într-un mediu abuziv și distructiv din punct de vedere emoțional și care găsesc cumva o modalitate de a metaboliza răul și refuză să îl transmită mai departe copiilor lor. Ei nu repetă modelul. Ei infirmă observațiile conform cărora copiii abuzați devin părinți abuzivi, sau care susțin că copiii alcoolicilor devin adulți alcoolici, că «păcatele părinților se răsfrâng asupra copiilor până la a treia și a patra generație». Contribuția lor la umanitate este de a epura caracterul distructiv din propria lor descendență, astfel încât generațiile ce le urmează să aibă un fundament de susținere pe care să își construiască vieți productive.”
Îmi place ideea de a fi un personaj de tranziție – de a crea o nouă legătură, mai puternică, în descendența familiei tale. În loc să fii legat de un șir de verigi slabe, poți crea în mod proactiv un nou lanț și o nouă poveste pentru familia ta – una mult mai pozitivă.
Aș spune că a fi un personaj de tranziție nu se aplică doar în ceea ce privește stabilitatea familiei. Chiar dacă nu provii dintr-o familie dezbinată, poate că vrei să te implici mai mult în creșterea propriilor copii decât a făcut-o tatăl tău cu tine și cu frații tăi. Sau poate că ai o istorie familială plină de bărbați supraponderali și care nu erau în formă, care au cedat în urma unui atac de cord la vârsta de 50 de ani. Poți fi un personaj de tranziție, conducându-ți familia spre o viață sănătoasă și rămânând prin preajmă pentru a-ți vedea nepoții căsătorindu-se. Dacă problemele legate de datorii au afectat familia ta de generații întregi, fii prima persoană care schimbă istoria familiei tale spre calea responsabilității financiare.
A fi un personaj de tranziție înseamnă să privești orice viciu sau problemă care a fost un fir roșu în istoria familiei tale și să decizi: „Asta se oprește cu mine”.
Acestea fiind spuse, să devii un personaj de tranziție este adesea mai ușor de spus decât de făcut. Te lupți cu niște tipare adânc înrădăcinate pe care le-ai preluat în copilărie și pe parcursul anilor de formare. Să devii un personaj de tranziție necesită să transformi complet modul în care vezi și răspunzi la lumea și mediul tău. Este o sarcină dificilă, plină de pași greșiți și de regrese.
Dar se poate face. Mai jos îți oferim câteva sugestii susținute de cercetări despre cum să construiești un nou lanț în istoria familiei tale, devenind un personaj de tranziție:
- Trebuie să te vezi ca un personaj de tranziție.
Pasul inițial pentru a deveni un personaj de tranziție este pur și simplu să te vezi ca atare și să faci din această imagine o parte din identitatea ta. Acest lucru presupune mai întâi să recunoști că faci parte dintr-o poveste de familie negativă. Necesită smerenia de a recunoaște că, fără un efort intenționat și concertat din partea ta, există o mare probabilitate să continui acea poveste negativă. Ne place să credem că suntem capabili să depășim influența părinților noștri, dar asta este surprinzător de greu. Deseori credem că nu semănăm deloc cu ei, doar pentru a vedea că vechile trăsături familiale apar brusc în noi în anumite perioade ale vieții noastre. Cu siguranță, este un truism faptul că, în cele din urmă, te vei surprinde făcând sau spunând exact același lucru propriului copil pe care părinții tăi ți l-au spus sau ți l-au făcut ție. Este unul dintre acele momente de recunoaștere când îți dai seama: „Sunt exact ca tatăl meu!”.
Odată ce recunoști obstacolele pe care trebuie să le depășești, pregătește-te mental și emoțional să fii un personaj de tranziție în familia ta. Spune-ți că lucrurile vor fi diferite la tine.
Un text de Brett & Kate McKay pentru The Art of Manliness
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter