Privind înapoi în timp ce privim înainte

Lauda lui David este departe de a fi firavă sau timidă. El descrie izbăvirile lui Dumnezeu cu un limbaj extrem: cutremurând pământul, mistuind cu foc, călărind pe un heruvim, aruncând fulgere ca niște săgeți și așa mai departe (v. 8-20). Desigur, David are în minte evenimente care păreau mult mai puțin apocaliptice decât acestea – cum ar fi faptul că a scăpat din Gat făcând pe nebunul (1 Sam. 21:10-15; Psalmul 34). Dar el știe ce fel de Dumnezeu este cel care lucrează pe căi nevăzute. Astfel, lauda lui pentru Dumnezeu este vie și înaltă.

Să ne oprim aici pentru a ne pune câteva întrebări. Atunci când reflectez la viața mea, interpretez lucrurile prin prisma lui Dumnezeu, văzându-l pe El ca figură centrală a tuturor lucrurilor? Mă gândesc în primul rând la încercări sau la eliberarea și credincioșia lui Dumnezeu în zilele întunecate? Atunci când vorbesc despre Dumnezeu și despre lucrarea Sa, o fac în moduri banale și prăfuite? Sau îndrăznesc să-L laud pe Dumnezeu așa cum a făcut David, cu cuvinte puternice și pline de pasiune? David este încă o dată un exemplu instructiv pentru noi (Rom. 15:4).

Acestea fiind spuse, cântecul lui David este mult mai mult decât o reflecție personală care trebuie imitată. David nu este un om obișnuit; el este „unsul” Domnului (2 Sam. 22:51). Prin urmare, este important să facem un pas înapoi și să luăm în considerare acest lucru în cadrul marelui plan al lui Dumnezeu. Cărțile lui Samuel încep și se încheie cu cântări de laudă: Cel al Anei în 1 Samuel 2:1-10 și cel al lui David în 2 Samuel 22.

Ele au o serie de asemănări și, prin urmare, ar trebui să fie privite ca niște începuturi de carte care ajută la interpretarea a ceea ce se află între ele. Finalul lor asemănător este deosebit de important: Ana a spus: „El va da Împăratului Său putere și El va înălţa tăria Unsului Lui” (1 Sam. 2:10); David a scris: „El dă mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui pentru totdeauna” (2 Sam. 22:51). Ceea ce Ana a prefigurat în rugăciunea ei s-a împlinit acum – chiar mai mult de atât!

Și totuși, pe cât de mult 2 Samuel 22 este un punct culminant în istoria răscumpărării, citim puțin mai departe și îl găsim pe David îndoindu-se de Dumnezeu, păcătuind și conducând națiunea spre o judecată apropiată (2 Samuel 24). Poporul lui Dumnezeu are nevoie de mai mult decât de un David care să îl păstorească. Slavă Domnului, căci a venit Cineva mai mare decât David (Faptele Apostolilor 2:29-36)!

Un text de Ryan Kelly pentru Crossway