Despre evidențe, luciu, suprafețe și adevăr!

Καὶ ὁ λόγος σὰρξ ἐγένετο

καὶ ἐσκήνωσεν ἐν ἡμῖν,

καὶ ἐθεασάμεθα τὴν δόξαν αὐτοῦ,

δόξαν ὡς μονογενοῦς παρὰ πατρός,

πλήρης χάριτος καὶ ἀληθείας·

(Ioan 1:14)

καὶ οὐ θαῦμα,

αὐτὸς γὰρ ὁ Σατανᾶς

μετασχηματίζεται

εἰς ἄγγελον φωτός·

(2 Corinteni 11:14)

Trăim într-o epocă a luciului și superficialului. Fake news, Instagram, Facebook, talk-show, concursuri de frumusețe, reclame, ecleraje.

Diavolul este un maestru al aparenţelor. El se preface tot timpul. Îşi schimbă suprafeţele. Se făţăreşte. Se arată ce nu este. Cristos nu se preface, El se face Om. Cristos devine. Schimbarea Sa la faţă arată cine este de fapt, cum are de la Tatăl Slava. Cristos este Întrupatul, El se face sarx kai aima.

Diavolul este numai împieliţat. Din această pricină cu împieliţatul vom pierde întotdeauna la suprafeţe. Cu Întrupatul vom cîştiga întotdeauna lăuntrul. Marea provocare a Crăciunului este tocmai lupta cu aparenţele. Uitaţi-vă la Crăciun: este o tensiune enormă între suprafaţă şi ceea ce este dincolo de cele ce se văd. Personajele bune ale Crăciunului reuşesc să treacă dincolo de evidenţe şi să vadă ceea ce nu era de văzut.

Să luăm trei cazuri:

1. Deşi este evident că o fată nu poate rămîne însărcinată fără să ştie de bărbat, după lupta lăuntrică, Iosif reuşeşte să vadă dincolo de evidenţe. Vede Fecioara, cu ajutorul lui Dumnezeu, a descoperirii miraculoase, și numai astfel vede dincolo de evidenţa pîntecului umflat.

Matei 1:19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. 20 Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” 22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: 23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. 24 Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. 25 Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.

Cum or fi rîs prietenii lui Iosif: „Fraierul”. „Prostu satului!”. Și totuși, din cauza acestui „înșelat” în aparență, dar nu de aparențe, Mîntuitorul va fi crescut într-o familie protejată de un tată pămîntesc.

2. Deşi este evident pentru păstori că acolo este un prunc, ei văd Mîntuitor. Cum să vezi într-un prunc fragil şi neajutorat un Mîntuitor? Da, este adevărat, și ei au avut parte de asistența divină în hermeneza faptelor.

Luca 2:10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11 astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul. 12 Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

Ce mai semn? Ce mai semn pentru un Mîntuitor al întregului popor? Un prunc între atîţia prunci? Cum să cauţi prunc între prunci? N-aţi văzut că toţi seamănă între ei? Că toţi sînt înfăşaţi la fel? Toţi gînguresc la fel. Dar… Vă rog să îmi daţi un semn mai limpede şi mai clar în distinctivitatea lui decît un prunc înfăşat într-o… iesle. Căutaţi specialişti mai buni la găsit iesle, alţii decît păstorii?

Nu există semn mai epatant decît un prunc într-un loc nepotrivit, şi un loc nepotrivit mai uşor de găsit de oamenii cei mai potriviţi pentru asta: ciobani care să găsească un staul.

Acești păstori sînt aparent înșelați, dar ei, de fapt, văd dincolo de aparențe.

3. Deşi este evident că în faţă au o lăuză însoţită de un biet tîmplar speriat de cîte i se întîmplă, deşi este evident că ghemotocul de cîrpe nu e tron, Magii văd un Împărat.

Matei 2:1 După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, 2 şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.”

Matei 2:10 Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
11 Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

Iată prostia, iată nebunia creştinismului. Ditamai oamenii de ştiinţă se închină unui prunc din sînge de sărac ca unui împărat. Primul Crăciun ori este cel mai tragic circ, ori este cea mai veselă dramă. Cristosul nostru a venit pentru cei care ştiu să deosebească Împăratul între scutece, Mîntuitorul în iesle, între vite, şi pentru cel care este destul de uşor de „fraierit” să creadă că virgina naşte.

Dracul ne pîrăşte, Cristos este Mijlocitorul şi Apărătorul nostru la Tatăl. Diavolul desparte (dia-ballw), Cristos este cel ce uneşte totul în El (syn-ballw). Lucifer este doar purtător de lumină, Cristos este Lumina cea neapusă. Împieliţatul creează aparenţele, Întrupatul pe Sine se numeşte Adevărul.

Regele Veșniciilor a intrat în timp, Cel fără de început S-a făcut Prunc, Împăratul Creației a luat chip de Rob, Cel Nevăzut s-a făcut văzut, Cel metafizic a intrat în carne și sînge, S-a făcut în toate la fel ca și noi, recapitulînd în viața Sa și în Sine istoria umanității, pentru ca noi să devenim asemenea Lui. Cuvîntul veșnic a fost învățat să vorbească, Calea a fost învățat să meargă, Pîinea Vieții, Apa Vieții a fost alăptat și Cel Infinit S-a ghemuit și înghesuit în Pîntecul unei ființe umane pentru nouă luni de zile. Acesta este adevăratul miracol al creștinismului, oferta pe care nicio altă cale spirituală nu o are: Dumnezeul care își asumă umanitatea pentru a o salva și pentru a-i dărui veșnicia. Regele veșniciei n-a venit doar în vizită pentru a ne scăpa de blesteme și apoi să ne lase vindecați, în convalescență, ca să ne facem bine departe de El. Ci a venit să ne invite să fim cu El, să conlocuim cu El, să ne bucurăm de Nunta Mielului, a venit Veșnicul ca să ne invite la veșnicie cu El. Să fim ca El și să fim cu El după finalul istoriei, pentru totdeauna și fără sfîrșit!

Aceasta este vestea bună de Crăciunul acesta: Cel care a venit ca prunc a venit în adevăr întrupat, în carne adevărată, a trăit adevărat, ca să ne scape de jocul de imagini și oglinzi al Vrăjmașului, ca să ne mîntuie de Minciună cu Însuși Adevărul! Putem fi considerați înșelați în aparență, dar creștinul autentic este cel care poate trece dincolo de aparențe din pricina presiunii revelației scrise, cunoscînd astfel Adevărul care ne face slobozi cu totul și pentru totdeauna!