Pornografia este un pericol imens pentru băieți

Pentru noi, cei care activăm în domeniul dezvoltării copilului, este cunoscut faptul că punctul focal al interesului sexual nu este foarte bine stabilit printre adolescenți. Acesta poate fi redirecționat de o experiență sexuală timpurie (dorită sau nedorită) sau de expunerea la pornografie. Un băiat, care în mod normal ar fi atras de imaginea de “majoretă” a sexului opus, poate învăța prin obscenități să fie atras de rănirea cuiva, de zoofilie, de violență homosexuală sau de pedofilie. Mulți bărbați care au cedat unor astfel de apetituri sexuale perverse le-au găsit rădăcinile în anii adolescenței timpurii.

Așa s-a întâmplat cu Ted Bundy, pe care l-am intervievat cu doar 17 ore înainte de a fi executat pentru uciderea a trei fete, una dintre ele, Kimberly Leach, de 12 ani. Bundy a mărturisit, cu două zile înainte de execuție, că a ucis cel puțin 28 de femei și fete; autoritățile susțin că s-ar putea sa fie în jur de o sută. Bundy a cerut să vorbească cu mine deoarece își dorea ca lumea să știe cum pornografia a contribuit (nu a cauzat) la crimele sale odioase. Avea 13 ani când a descoperit materiale cu conținut pornografic în gunoi. Printre ele erau și reviste polițiste, care înfățișau femei îmbrăcate sumar, care fuseseră agresate. Imaginile acelea i s-au părut lui Bundy extrem de stimulante, așa că a început viața tragică care a sfârșit în scaunul electric al statului Florida.

Nu spun că fiecare adolescent care privește imagini pornografice sau videouri obscene va ajunge să omoare oameni. Spun doar că unii dintre ei pot ajunge așa și majoritatea vor dezvolta dependențe totale de pornografie. Este o problemă culturală majoră. Mai mult de 40% dintre pastorii din SUA sunt afectați de ea. Cum s-a ajuns aici? Prin expunerea la materiale obscene care i-au stârnit. Acest tipar este responsabil pentru numărul extrem de ridicat de divorțuri și căsnicii disfuncționale. Știu toate acestea deoarece aproape zilnic am de-a face cu femei a căror soți sunt adânc prinși în pornografie. Disponibilitatea internetului a crescut incidența acestei tragedii extrem de mult.

Să ne întoarcem la pericolul de a pune computere și televizoare în camerele copiilor. Potrivit unui studiu recent, copiii cu vârstele între 2 și 18 ani petrec, în medie, cinci ore și 39 de minute în fiecare zi la televizor, ascultând muzică sau jucându-se jocuri video. Media crește în cazul copiilor peste 8 ani, care petrec aproape 40 de ore săptămânal angajați în diferite activități legate de tehnologie. Studiul a arătat că 53% dintre copii au televizoare în camerele lor, inclusiv 32% dintre copiii între 2 și 7 ani și 65% dintre copiii între 8 și 18 ani. 70% dintre copii au radio în camerele lor și 16% au computere.

Ce descriere de rău augur oferă acest raport despre copiii din secolul al XXI-lea! Dușmanul care a bătut la ușă s-a instalat acum în dormitor. Totul este corelat, din nou, cu ritmul frenetic de viață. Suntem prea extenuați și grăbiți pentru a ne îngriji de cei pe care îi iubim cel mai mult. Nu știm ce fac când sunt acasă, cu atât mai puțin când sunt departe. Ce păcat! Yankelovich Partners Inc. a spus că imaginea familiei adunată în jurul unui singur televizor, în camera de zi, se șterge treptat. În schimb, mulți copii sunt lăsați de capul lor, iar ei pot alege singuri ce ar vrea să vadă. Ann Clurman, partener la Yankelovich, spune: “Aproape orice văd copiii le ajunge în minte într-un mod necenzurat și nefiltrat.”

Vă implor să scoateți orice dispozitiv, fie televizoare, computere sau DVD-uri, din camerele copiilor. Puneți-le în camera de zi, unde pot fi monitorizate și unde timpul petrecut în fața lor poate fi controlat. Cum să nu faci acest lucru pentru copiii tăi?

De asemenea, este responsabilitatea noastră să urmărim diferite programe de divertisment împreuna cu copiii noștri atunci când sunt mici. Ce vedeți împreună poate oferi învățătură, care îi va ajuta să facă alegerile corecte pentru ei înșiși atunci când cresc. Un membru al echipei noastre ne-a împărtășit ce s-a întâmplat în timp ce se uita la televizor cu fiica lui de 13 ani. Pentru a o împăca, au ales un serial care era popular printre adolescenți. Tatăl a fost șocat de ceea ce a văzut și auzit, însă a încercat să nu transforme timpul petrecut împreună într-o predică părintească. Într-un final, nu a mai putut suporta.

“Draga mea”, a spus el, “nu pot să stau și să permit acestor gunoaie să intre în casa noastră. Este groaznic. Trebuie să ne uităm la altceva.”

Spre surpinderea lui, fiica lui a spus: “Mă întrebam când vei închide televizorul, tată. Serialul ăsta e îngrozitor.”

Copiii noștri se pot împotrivi eforturilor noastre de a împiedica afișarea pe ecran a mizeriei și violenței din lume, însă știu că noi facem ceea ce trebuie. Ne vor respecta pentru că spunem: “Dumnezeu ne-a dat acest cămin și nu-L vom insulta poluându-l cu astfel de mizerii.” Cu toate acestea, pentru a constata aceste lucruri, trebuie să te uiți la ce se uită copiii tăi, pentru a știi unde este necesară intervenția ta. Pot să-ți sugerez să împărtășești acest verset din Scriptură cu familia ta, scris acum 2600 de ani de regele David? “Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei” (Psalm 101:3, KJV). De asemenea, citiți și discutați următorul verset scris de apostolul Pavel: “Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8).

Dacă cutia care cauzează probleme nu poate fi supusă dorințelor tale, poți să o scoți din uz, să o vinzi, să o duci în garaj, să o distrugi cu securea sau să arunci un pantof în ecranul sfidător. Dacă computerul devine o problemă, aruncă-l! Apoi adună-ți familia și citește o carte măreață împreună cu ei!

Deci, dragi părinți, știu că ceea ce am spus v-a supărat. Nu este de mirare că mulți dintre voi vă simțiți prinși în curentul culturii postmoderne a cărui singur dumnezeu este auto-gratificarea și a cărui valoare este individualismul radical. Cu toate acestea, trebuie să cunoașteți adevărul și ceea ce puteți să faceți pentru a-i proteja pe cei ce îi iubiți. Luați aminte la aceste lucruri:

În primul rând, haideți să dăm prioritate copiilor noștri. În trecut, cultura îi proteja de imagini dăunătoare și exploatare. Acum s-a deschis sezonul chiar și pentru cei mai tineri dintre noi. Haideți să punem bunăstarea băieților noștri înaintea comodității și să îi învățăm diferența dintre bine și rău. Au nevoie să audă că Dumnezeu este autorul drepturilor și libertăților lor. Să-i învățăm că Dumnezeu îi iubește și îi judecă după un standard înalt de responsabilitate morală.

În al doilea rând, să facem tot ce ne stă în putință să oprim ciuma de violență și desfrâu care a devenit atât de răspândită pe pământul acesta. Să cerem ca divertismentul să nu mai producă poluanți morali. Să recăpătăm sistemul de autoguvernare care îngăduia, în mod tradițional, ca oamenii să dezbată diferențele deschis și să ajungă la soluții viabile împreună. Individualismul radical ne distruge! Postmodernismul este un cancer care descompune sufletul umanității. Crezul care proclamă: “Dacă te simți bine, fă-o!”, a umplut prea multe spitale cu adolescenți cu supradoza, prea multe închisori cu tineri fără tată, prea multe sicrie cu tineri uciși și a cauzat multe lacrimi pentru părinții uluiți.

În cele din urmă, să promitem că vom seta pentru copiii noștri cele mai înalte standarde morale și etice, că îi vom proteja, pe cât posibil, de rău și moarte. Familiile noastre nu pot fi perfecte, dar pot fi mai bune – mult mai bune.

Dr James Dobson, Bringing up Boys

Photo by Štefan Štefančík on Unsplash