Îndemnuri practice – devoțional din Evrei 13

Primele îndemnuri sunt legate de „dragostea frățească” (vezi v. 1). La fel ca în toate celelalte domenii, credincioșii sunt chemați „să stăruie” în aceasta. În mod concret, aceasta se manifestă prin ospitalitate: „Să nu dați uitării primirea de oaspeți!” (vezi v. 2). Da, există riscul ca această practică să fie „uitată”. Adeseori, „uităm” să fim primitori sau, mai bine zis, ne ferim, din pricină că prezența unor oameni străini în casă produce un deranj prea mare, mai cu seamă că aceștia sunt de multe ori oameni săraci și neajutorați. Autorul însă le reamintește destinatarilor că primirea oaspeților poate oferi oricând surprize: cine nu s-ar oferi să găzduiască îngeri? (Există, atât în Scripturi, cât și în literatura creștină această temă constantă a „oaspetelui deghizat”. Acesta nu își dezvăluie identitatea decât după ce, în cele mai multe cazuri, este respins, spre groaza potențialei gazde.)

Tot de dragostea frățească ține și următorul îndemn care îi cheamă pe destinatari să fie sensibili față de cei persecutați și torturați pentru credință (vezi v. 3). Chemarea este cum nu se poate mai nimerită pentru noi, credincioșii de azi. De mai multe zeci de ani acum, în țara noastră, biserica se bucură de libertate și poate funcționa neîngrădită. Ar trebui să nu uităm însă că în țări precum China, Coreea de Nord, Afghanistan sau Arabia Saudită, frații noștri sunt uciși, torturați, aruncați în lagăre. Când te-ai rugat ultima dată pentru ei? În adunarea noastră ne-am făcut obiceiul ca în fiecare duminică îi pomenim în rugăciunile noastre. Poate că noi, ca români, avem o datorie specială în sensul acesta, întrucât știm ce înseamnă persecuția.

Urmează acum un îndemn legat de moralitatea sexuală: „Căsătoria să fie ținută în toată cinstea!” (vezi v. 4). Indiferent de mediul cultural, creștinismul a promovat, încă de la început, cele mai înalte valori, în ceea ce privește familia. Motivația oferită de data aceasta este una negativă. De ce să fie cinstită legătura maritală în felul acesta? „Pentru că Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari!” (vezi v. 4). Spre deosebire de concepția predominantă a vremurilor noastre, nu putem face ce vrem cu trupurile noastre. În viziunea creștină, trupul este valoros, iar creștinul este chemat „să proslăvească pe Dumnezeu în trupul și în duhul lui care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:20). Hristos Și-a asumat un trup uman, a murit în trup și a înviat în trup, tocmai ca să răscumpere integral omul, trupul fiind inclus. Acum că trupul a fost răscumpărat, El este un templu al Duhului Sfânt. Să subliniem cuvântul „Sfânt”!

Următorul îndemn are de-a face cu modul în care ne raportăm la bani! Chiar și aici se amestecă Dumnezeu? Evident, da! și e bine că o face! Iată cum sună îndemnul: „Să nu fiți iubitori de bani!” (vezi v. 5). În 1 Timotei 6:10, apostolul Pavel ne reamintește, la rândul lui, că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.” Versetele sunt adeseori citate greșit de creștini și necreștini deopotrivă. Nu, Scripturile nu spun că „banul e rădăcina tuturor relelor”, ci iubirea de bani. Cineva spunea, cu mare pătrundere cred, că banii sunt făcuți pentru a fi folosiți, iar oamenii trebuie iubiți. În lumea noastră lucrurile s-au inversat: oamenii sunt folosiți, iar banii și lucrurile sunt iubite. După cum spuneam în alt devoțional, începem să ne asemănăm tot mai mult cu idolii noștri. Dacă unul dintre ei este banul, vom deveni reci și insensibili…

Și acest îndemn este motivat! Fascinant, nu? cum în Cuvântul lui Dumnezeu îndemnurile nu sunt aruncate și trebuie ținute „pentru că așa spun eu!” (după cum își motivează unii părinți cerințele.) Dumnezeu, în covârșitoarea Lui răbdare și bunătate, Își face timp pentru a ne explica „de ce”! „De ce să nu fim iubitori de bani? De ce să ne mulțumim cu ce avem?” Răspunsul nu întârzie să apară: „Căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (vezi v. 5). Poate că acum înțelegem mai bine de ce ar trebui să ne bucurăm că Dumnezeu se implică până și în finanțele noastre!

Este doar al patrulea îndemn, dar spațiul acestui devoțional s-a sfârșit. Se pare că avem de lucru!

Jan van Eyck, The Arnolfini Portrait