Ca să fii liber, ai nevoie de autocontrol

Auzim povești de acest fel din când în când, povești despre bărbați și femei care înfăptuiesc lucruri extraordinare, adesea folosindu-se de puterea adrenalinei, și care manifestă o putere supraomenească. S-ar părea că potențiala capacitate a voinței omenești este mai mare decât ne putem imagina.

Dacă așa stau lucrurile, de ce chinuim atât de mult să slăbim câteva kilograme? De ce este atât de greu să ne oprim din a intra pe rețelele de socializare de nenumărate ori pe zi sau să nu mai strigăm la copiii noștri? Dacă voința și adrenalina noastră sunt atât de puternice încât ne pot face să ne luptăm cu un urs polar sau să ridicăm greutăți incredibile în caz de urgență, de ce nu sunt destul de puternice încât să ne ajute sa ne abținem de la gustările de seară?

Reacțiile de fugă sau luptă apar în circumstanțe sau pericole extreme. Însă majoritatea zilelor noastre sunt pline de situații obișnuite. Unde găsim puterea pentru a ne opune tentațiilor infinite care abundă în cotidian? Pentru acestea avem nevoie de ceva mai mult decât adrenalină. Avem nevoie de puterea constantă a autocontrolului. Trebuie să ne cunoaștem nevoile, să știm motivul nevoii (inimile noastre înșelătoare) și să facem lucrurile necesare pentru a cultiva virtutea autocontrolului.

Recunoaște-ți nevoia de autocontrol

Pe lista roadelor Duhului a lui Pavel (Galateni 5:22), găsim autocontrolul (înfrânarea) ca pe o necesitate, datorită naturii noastre decăzute. Poftele firii pământești (Galateni 5:16) și faptele firii pământești (Galateni 5:19) sunt cele care ne fac să avem nevoie de autocontrolul venit din Duhul. “Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.” (Galateni 5:19-21). Aceste vicii ne descriu felul în care arată o viață lipsită de autocontrol.

În aparență, autocontrolul pare limitativ, chiar sufocant. Comparându-l cu idolatria individualismului proprie culturii noastre și cu devotamentul față de autogratificare, autocontrolul pare de modă veche, în cel mai bun caz și tiranic, în cel mai rău. Însă o viață fără limite înseamnă o viață fără libertate.

În cercetări și experimente sociale, copiii au fost lăsați să se joace în două tipuri de parcuri: unul cu limite și altul fără. În aproape toate cazurile, parcurile fără limite îi înfricoșează și paralizează pe copii, în timp ce parcurile îngrădite îi provoacă la libertate de mișcare, creativitate și nivel ridicat de armonie. Autocontrolul înseamnă setarea unor limite eliberatoare. În mod specific, îi eliberează pe creștini de puterea paralizantă a inimilor noastre înșelătoare și de calea toleranței nechibzuite.

Aveți grijă la terenul accidentat al inimii păcătoase

Când Ieremia a scris “Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9), afirmația a fost nepopulară. În zilele noastre, afirmația este ofensatoare de-a dreptul. Însă mesajul este încă adevărat. Autocontrolul nu este posibil fără umilință și fără autoanaliză, fără acceptarea și recunoașterea condiției umane păcătoase. David Brooks scrie că, în ultimii ani, am experimentat o schimbare “de la o cultură care îi încuraja pe oameni să aibă o părere umilă despre ei înșiși la o cultură care îi încurajează pe oameni să se vadă pe sine ca fiind centrul Universului.” O astfel de perspectivă îndepărtează orice constrângere morală în afară de dorințele proprii și face ca autocontrolul să iasă din discuție.

Această abordare este periculoasă. Când Ieremia descrie inima ca fiind “înșelătoare”, folosește un cuvânt din ebraică care descrie terenul accidentat. Inima omului este lipsită de constanță și statornicie. Este o cărare nepavată, stâncoasă și instabilă, iar balustrada este fragilă.

Gândiți-vă un moment la potențialul pentru rău care exista în voi. Este dur, știu. Însă luați seama la cuvintele lui Isus: “Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” (Marcu 7:21-23).

Dacă suntem conștienți și luăm seama de terenul accidentat al inimilor noastre, nu avem nevoie de o altă motivație mai puternică pentru a manifesta autocontrol constant. După cum citim în 1 Petru 5:8-9, “Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă.”

În era digitală, adeseori lucrurile se mișcă prea repede. Ușurința și accesibilitatea ne-au copleșit simțurile cu tentații digitale, iar algoritmii sunt proiectați să ne poarte printre ele cu rapiditate. Am ajuns dependenți de această viteză periculoasă. Adăugând-o la natura înșelătoare a inimilor noastre, rezultatul inevitabil este dependența de o mulțime de lucruri, de la jocuri video la pornografie, de la social media la diferite aplicații.

Cuvântul “adicție” provine din latinescul “addictus”. În lumea greco-romană, cuvântul acesta descria o persoană care a ajuns sclava alteia, proprietatea sa de drept prin decret judecătoresc. Dependenții sunt sclavii de azi. Un număr îngrijorător de oameni sunt încătușați de dispozitive, incapabili să se elibereze de tirania lor. Proverbe 25:28 spune: “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” Lumea digitală ne-a lăsat vulnerabili și zidurile noastre au fost demult dărâmate. Cum ne luptăm cu astfel de dependențe?

Tim Keller a spus că “autocontrolul este abilitatea de a face lucrul important în detrimentul lucrului urgent.” Dăm dovadă de autocontrol atunci când îl rugăm pe Duhul Sfânt să desfacă dependența și să rezolve urgența. De asemenea, trebuie să participăm în lucrarea Lui prin crearea unui mediu care poate sprijini și întreține autocontrolul.

Aceasta poate însemna a trăi cu limite și principii. Înseamnă a avea anumite perioade din zi fără tehnologie, a nu folosi telefonul noaptea și a șterge anumite aplicații – toate acestea ne ajută să participăm la lucrarea Duhului care cultivă în noi autocontrolul. Făcând aceasta, vom experimenta adevăratele lucruri importante ale vieții.

Jay Kim, The Gospel Coalition

Sursa foto: Photo by Jasper Van Lommel on Unsplash