Detest să fiu întrerupt. Lucrez de la distanță de aproape un an și, în urmă cu câteva luni, am găsit un loc de co-working în oraș, un loc liniștit unde să intru la conferințe video și să lucrez netulburat la un birou alături de alte persoane care lucrează la distanță. Într-o dimineață, recent, am ajuns în acel loc și pe ușă era un afiș: „Închis permanent”. Într-o clipă, fluxul meu de lucru – o întreagă rutină pe care o stabilisem pe parcursul a mai multor luni – a fost întreruptă. Am fost frustrat și, sincer, m-a trimis într-un mic blocaj emoțional.
Răspunsul războinicului este șocant: „Nu, a răspuns el, ci eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi tocmai am sosit.” (v. 14a).
Iosua a căzut imediat la pământ în semn de închinare (v. 14), războinicul a anunțat că locul în care se afla Iosua este sfânt (v. 15) și, pe măsură ce narațiunea continuă, Iosua primește instrucțiuni pe care textul le descrie ca fiind discursul Domnului (Iosua 6:2).
Așa cum Domnul s-a întâlnit cu Avraam (Geneza 22; 32) și cu Moise (Exodul 3), acum se întâlnește cu Iosua. Pentru că Dumnezeu era suveran, Iosua s-a închinat imediat (v. 14b).
Prezența lui Dumnezeu a schimbat atât abordarea lui Iosua, cât și întrebarea sa. Căzând la pământ cu smerenie, el întreabă: „Ce spune stăpânul meu robului său?” (v. 14c).
Nu răspundem întotdeauna bine atunci când suntem întrerupți. Când apar schimbările și întreruperile, ne putem simți furioși sau copleșiți de teamă. În acele momente, suntem confruntați cu realitatea că nu mai deținem controlul și, adesea, ne pierdem răbdarea sau ne pierdem cumpătul. Dar Dumnezeu vrea ca noi să vedem problemele vieții ca pe niște indicatori ai prezenței Sale. Când avem ochi pentru a vedea că Dumnezeu este acolo, acest lucru va schimba modul în care răspundem provocărilor.
Ce-ar fi dacă, atunci când apar schimbări, am răspunde nu cu anxietate reactivă, ci cu reverență plină de respect și laudă închinată? Ce-ar fi dacă inimile noastre ar fi antrenate să recunoască harul lui Dumnezeu în toate aceste întreruperi? Ce-ar fi dacă am putea declara că, în micile schimbări (cum ar fi găsirea unui nou spațiu de lucru) și în cele mari (boala, pierderea locului de muncă și durerea provocată de moarte), căile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre?
Putem avea acest tip de credință pentru că, așa cum războinicul a venit la Iosua, Hristos a venit la noi. De fapt, întruparea ar putea fi descrisă ca fiind cel mai mare moment de fractură din întreaga istorie a umanității. Fiul lui Dumnezeu a intrat în spațiu și timp și și-a făcut locuința printre noi (Ioan 1:14). Oștile îngerești i-au întrerupt pe păstori pentru a anunța nașterea Celui Sfânt (Luca 2:13). În fața Pruncului Iisus, atât păstorii, cât și împărații s-au închinat (Luca 2:16-18; Matei 2).
Dar, contrar tuturor așteptărilor, acest Sfânt Războinic s-a născut într-o iesle. Căpitanul armatei Domnului a luat trup omenesc, deci nu numai că Îl reprezintă pe Dumnezeu, ci ne reprezintă și pe noi. Îngerul le-a spus Mariei și lui Iosif să numească pruncul „Isus”, care în greacă înseamnă „Iosua”, „pentru că El va mântui poporul Său de păcatele sale” (Matei 1:21; Luca 1:31). Deși apar perturbări atât în circumstanțele vieții noastre, cât și în sufletele noastre, putem ști cu convingere că Isus lucrează pentru noi și pentru mântuirea noastră. Și dacă Dumnezeu lucrează pentru noi, cine poate sta împotriva noastră? Oricâte probleme ar veni, cu El suntem mai mult decât biruitori (Romani 8:31-39).
Un text de Jared Kennedy pentru New Growth Press
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter