Căsnicia ta are nevoie de efort

Auzisem toată viața mea că mariajul necesită muncă. În acel moment, însă, nu puteam să-mi imaginez că a-l iubi pe James ar necesita vreodată atât de mult efort. La urma urmei, Dumnezeu a spus că „nu era bine să fie omul singur” (Gen. 2:18), așa că a făcut-o pe Eva pentru Adam. Căsătoria a fost darul bun al lui Dumnezeu pentru oamenii făcuți în chipul său.

Cincisprezece ani mai târziu, știu că două lucruri sunt adevărate. Blestemul păcatului nu a schimbat scopul lui Dumnezeu pentru căsătorie. Căsătoria este încă darul lui Dumnezeu pentru noi. Dar, de asemenea, ca doi păcătoși să trăiască o viață pentru gloria lui Dumnezeu nu e ceva care se va întâmpla pur și simplu. Este nevoie de muncă.

Recent, în timp ce studiam Eclesiastul, am observat că Solomon a recunoscut aceste două adevăruri într-o singură propoziție: „Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare.” (Eclesiastul 9:9).

Soțul/soția ta face parte din partea ta – un dar de la Dumnezeu de care să te bucuri.

Soțul/soția ta face parte din truda ta – o relație care va necesita efortul tău.

Când viața este bună, spunem că mariajul este un dar. Când viața devine grea, ni se amintește că mariajul necesită muncă. Dar, în ritmul real al vieții, este mult mai benefic să recunoaștem ambele adevăruri în același timp: căsătoria este un dar de la Dumnezeu și trebuie să și muncim pentru ea.

Iată trei moduri de a te bucura de soțul tău și de a face munca pe care o cere o căsnicie bună.

1. Creșteți în dragostea pentru Domnul.

Nu suntem capabili prin propriile noastre puteri să adunăm dragostea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o. Dacă dorim să ne iubim soțul/soția cu dragostea pe care Dumnezeu o practică cu noi – dragoste necondiționată, sacrificială, neobosită, răbdătoare și bună –, trebuie să mergem la Dumnezeu pentru a o obține.

Acordă prioritate disciplinei spirituale care te îndeamnă la dragoste și la fapte bune (Evrei 10:24-25). Fii un ucenic care face ucenici. Scaldă-te în Cuvântul lui Dumnezeu. Închină-te cu alți credincioși. Vorbiți despre bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu. Rugați-vă. Slujește în biserica ta locală. Ia în serios porunca lui Dumnezeu cu privire la ziua de odihnă.

Când ceva nu pare în regulă cu soțul tău, du-te la Domnul în loc să te grăbești să dai vina pe el. Cere-I lui Dumnezeu să îți dezvăluie păcatul de care trebuie să te pocăiești. Cere ochi pentru a-ți vedea soțul/soția așa cum îl vede Dumnezeu. Roagă-L pe Dumnezeu să îți dea înțelepciune și discernământ atunci când te implici în relația cu soțul/soția ta. Rugați-vă ca Dumnezeu să vă dea cuvintele potrivite pe care să le spuneți și rugați-L pe Dumnezeu să-Și facă cunoscută prezența în casa voastră. Apoi cereți curaj pentru a asculta de tot ceea ce vă arată Dumnezeu.

Aceste practici s-ar putea să nu fie sfaturile tipice pentru căsătorie, dar ar trebui să fie! Tot ceea ce vă crește dragostea pentru Domnul vă va crește și dragostea unul pentru altul.

2. Fă-ți timp pentru distracție.

Este ceva obișnuit ca cuplurile căsătorite să funcționeze mai mult ca niște colegi de cameră decât ca soț și soție. Dar, mai ales după ce adăugăm copiii pe lângă responsabilitățile individuale, un soț și o soție pot alerga cu ușurință cu toată viteza înainte pe benzi separate, împărțind pur și simplu treburile și rolurile. Chiar dacă totul funcționează, probabil că mariajul vostru nu va prospera dacă vă pierdeți complet unul pe celălalt în acest proces. Este greu să consideri un dar ceva de care nu-ți faci niciodată timp să te bucuri.

Câteva idei: Începeți un nou hobby împreună. Încercați un restaurant sau o rețetă nouă. Flirtați în fața copiilor voștri. Sprijiniți-vă unul pe celălalt în carierele și interesele voastre. Râdeți. Plimbați-vă, visați împreună și vorbiți despre ceea ce vă învață Dumnezeu. Încurajați-vă unul pe celălalt. Trimite-i soțului/soției un mesaj rapid în timpul zilei de lucru pentru a-i împărtăși ceva ce îți place la el/ea. Luați-vă o zi personală împreună într-o zi aleatorie a săptămânii, atunci când se poate. Creați în mod intenționat spațiu pentru a vă bucura unul de celălalt.

3. Schimbă-ți așteptările în recunoștință.

Entuziasmul inițial de a trăi viața împreună face loc rutinei. Familiaritatea este frumoasă, dar te poate duce și la presupunerea că soțul tău va face din oficiu lucrurile pe care le admirai cândva. Confortul te poate determina să aștepți de la soțul/soția ta ceea ce altădată te făcea să fiți recunoscător.

Un avertisment: atunci când admirația și recunoștința sunt înlocuite de presupuneri și așteptări, devii atât inconștient de punctele forte ale soțului/soției tale, dar și foarte conștient de defectele sale. Repetarea zilnică a acestui comportament te face să crezi minciuna că mariajul tău este mult mai rău decât este de fapt.

Acordă atenție la ceea ce face soțul tău pentru tine așa cum făceai când relația voastră era nouă. De la lucrurile mari, cum ar fi dragostea sa pentru Domnul și darurile pe care i le-a dat Dumnezeu, până la lucrurile mici, cum ar fi disponibilitatea de a spăla vasele și modul în care te face să zâmbești – observă și fii recunoscător. Refuză să lași ca trăsăturile care te-au atras la soțul/soția ta în primul rând să se reducă la așteptări. Recunoștința și așteptările duc la rezultate extrem de diferite – iar tu vrei rezultatul recunoștinței.

Căsătoria este un dar și necesită muncă. Ambele sunt adevărate și ambele sunt spre binele nostru.

Un text de Michelle Myers pentru The Gospel Coalition