Cărți care ne fac umani

Pare potrivit, așadar, să ne amintim de lucrurile care ne fac umani, cele care contează cel mai mult. Prin aceste lucruri, așa cum au observat cele mai mari figuri din istoria occidentală, împărtășim o umanitate comună nu numai între noi, în Occident, ci chiar și cu pritenii noștri din Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat.

Vă mulțumesc tuturor și fie ca Marea Conversație să continue până când Dumnezeu ne va aduce în zorii celei de-a opta zile.

Virgil, „Eneida”

Ce să nu iubești la acestă operă? O carte clasică pe care nu o poți pune jos, cu eroi, răufăcători, daruri ticăloase deghizate în artă misterioasă și de prost gust, păduri sacre, zei care trădează, zeițe răzbunătoare, o mamă divină care îi dăruiește fiului ei armament foarte sofisticat fabricat de soțul său, o vrăjitoare cartagineză care se sinucide, o coborâre în iad și fondarea civilizației pe malurile Tibrului. Poate cea mai mare poveste din toate timpurile, una care ne oferă o speranță firavă într-o lume sfâșiată de păcat.

Virgil, „Eneida”

Ce să nu iubești la acestă operă? O carte clasică pe care nu o poți pune jos, cu eroi, răufăcători, daruri ticăloase deghizate în artă misterioasă și de prost gust, păduri sacre, zei care trădează, zeițe răzbunătoare, o mamă divină care îi dăruiește fiului ei armament foarte sofisticat fabricat de soțul său, o vrăjitoare cartagineză care se sinucide, o coborâre în iad și fondarea civilizației pe malurile Tibrului. Poate cea mai mare poveste din toate timpurile, una care ne oferă o speranță firavă într-o lume sfâșiată de păcat.

Cicero, „Despre legi”

Cel mai mare dintre republicanii antici a început cu natura mitului (stejarul plantat de poet durează pentru eternitate, în timp ce acela plantat de plugar trebuie să moară) și încheie cu o discuție despre demnitatea inerentă a persoanei.

Sfântul Augustin, „Orașul lui Dumnezeu”

Ia-ți paisprezece ani, creștinează-i pe Platon, Cicero și Virgiliu și adaugă un birocrat eretic cu educație clasică din Imperiul Roman, întregit de Har, și s-ar putea să te trezești cu lucrarea magistrală a lui Augustin. Răspunzând criticilor păgâni ai vremii sale, care susțineau că Dumnezeul creștin a trădat cetatea eternă, Augustin a apărat cu tărie continuitatea lumii antice și a celei creștine. Creștinismul, susținea Augustin, nu a venit să distrugă lumea antică, ci să o împlinească, să o boteze și să îi dea o viață și un scop semnificativ.

Dante, „Divina Comedie”

În cea mai mare operă poetică a tuturor timpurilor, Dante ne oferă un tur de forță a tot ceea ce contează cu adevărat. Pe parcursul călătoriei, cititorul este dezgustat, plânge (de durere și de glorie) și râde. Cu siguranță, nicio persoană nu rămâne după lectura acestei opere la fel. Cel mai probabil, cititorul se spovedește și se roagă cu fervoare.

J.R.R. Tolkien, „Stăpânul inelelor”

Am citit Stăpânul Inelelor timp de trei sferturi din viața mea. Deși am citit-o de multe ori, nimic nu se poate compara cu privilegiul de a le-o citi copiilor mei. Echivalentul modern al străvechii „Eneide”, „Stăpânul” inelelor abordează toate lucrurile care contează cel mai mult: viața bună, eroismul, sacrificiul, frumusețea, timpul, sacralitatea, credința și speranța.

Willa Cather, „Moartea vine pentru arhiepiscop”

Urmând sfatul iubitului patriarh al tuturor, John Willson, încerc să citesc această carte cel puțin o dată pe an. Încă nu am întâlnit o carte care să abordeze atât de bine condiția americană precum „Moartea vine pentru arhiepiscop” a lui Cather. O explorare a umanității, a culturii, a timpului și a spațiului, opera se încheie chiar cu o întorsătură de situație, una care te obligă să reexaminezi tot ceea ce tocmai ai citit. Departe de a părea artificială, răsturnarea de situație îl face pe cititor pe deplin conștient de profunzimea artei și a poveștii.

Walter Miller, „Cantică pentru Leibowitz”

Plină de păsări carnivore, de adăposturi decrepite, de evrei înțelept supărați, de sfinți derutați, de lumini renascentiste nebunești alimentate de pedale de bicicletă și de multe, multe expuneri despre teologia și filosofia catolică, capodopera lui Miller nu este nimic mai puțin decât SF-ul augustinian. Întrebarea centrală a cărții: poate Harul să ne elibereze de legăturile acestei lumi, sau trebuie să rămânem prinși pentru totdeauna în ciclurile polibiene ale nașterii, decăderii și morții?

Paul Elmer More, „Pagini dintr-un jurnal de la Oxford”

O carte scurtă scrisă pe patul de moarte, aceasta oferă una dintre acele prețioase și rare priviri pure în viața unui suflet în această lume. De la inocența copilăriei și creștinismul devotat, la scepticismul adolescenței, la dorința adultă de a-și crea propriul univers și dorința nealterată de Har, Paul More ne-a oferit cele mai bune „Confesiuni” de la cele ale sfântului nord-african din secolul al V-lea. Nu este întâmplător faptul că bunul prieten al lui More, C.S. Lewis, l-a etichetat pe Noul Umanist de la Princeton drept un „naș spiritual”.

T.S. Eliot, „Patru cvartete”

Cu siguranță una dintre cele mai mari opere de artă din ultimele secole, „Patru cvartete” îi cere cititorului să intre într-un mister – un mister sacramental – și să privească lumea și Creația dinspre interior, spre exterior. Pe parcurs, cititorul explorează elementele primare, virtuțile creștine și lumea în toată gloria și oroarea ei. Poemul începe cu strălucirea confuză a lui Heraclit și se încheie cu plenitudinea Întrupării.

Russell Kirk, „Perspective pentru conservatori”

Cea mai bună carte a autorului, după umila mea părere, „Perspective” a căutat să răspundă criticilor lui Kirk. Odată cu succesul primei mari lucrări a lui Kirk, hagiograficul „Mintea Conservatoare”, aliații și adversarii au vrut să afle amănunte. Ar susține conservatorul acest tip de politică fiscală, acel tip de reformă educațională și ce fel de politică externă? Kirk a răspuns la aceste întrebări cu grație și abilitate poetică. Numai o întoarcere la primele principii conta, scria Kirk cel tânăr și mai furios. Și, în cele din urmă, există doar Iubirea.

Un text de Bradley J. Birzer pentru The Imaginative Conservative