IN MEMORIAM: GORDON D. FEE

S-a născut în 1934, în Ashland, Oregon, avându-i ca părinți pe Donald Horace Fee (1907-1999) și Gracy Irene Jacobson (1906-1973). Tatăl său a fost pastor în cadrul Assemblies of God („Adunările lui Dumnezeu”), păstorind mai multe biserici în statul Washington. Fee a obținut licența și masteratul la Seattle Pacific University și doctoratul la University of Southern California. La 21 aprilie 2010, Fee a primit titlul onorific de Doctor Honoris Causa de la Northwest University din Kirkland, Washington, unde o clădire poartă numele tatălui său, Donald Fee. După ce a predat pentru scurt timp la Wheaton College (Illinois) și timp de câțiva ani la Vanguard University (California), Fee a predat la Gordon-Conwell Theological Seminary din South Hamilton (Massachusetts), din toamna anului 1974 până în 1986. Apoi s-a mutat la Regent College, unde s-a pensionat și a devenit profesor emerit.

Fee este considerat unul dintre cei mai de seamă specialiști în pneumatologie sau doctrina Duhului Sfânt. Ancorată în textul Noului Testament, abordarea acestei doctrine a fost făcută aproape întotdeauna din perspectiva biblistului, mai puțin a dogmaticianului. De fapt, în diferite ocazii, autorul obișnuia să spună că baza scripturală a botezului în Duhul și a harismelor ar trebui să fie argumentul primordial în orice dezbatere. De asemenea, el a fost preocupat de critica textuală a Noului Testament. Este, de asemenea, autorul unor cărți de exegeză biblică, cea mai populară dintre acestea fiind: Biblia ca literatură, semnată împreună cu Douglas Stuart (Kerigma, Oradea, 2017). Dintre comentariile biblice se remarcă tomul dedicat Primei epistole către Corinteni, un adevărat tur de forță în tainele uneia dintre cele mai solicitante epistole pauline. De notat – mai ales pentru cititorii români – este lucrarea Pavel, Duhul și poporul lui Dumnezeu (Casa Cărții, Oradea, 2010). Alături de altele (God’s Empowering Presence: The Holy Spirit in the Letters of Paul; Jesus the Lord according to Paul the Apostle; Paulin Christology: An Exegetical-Theological Study), această analiză restituie dimensiunea pneumatologică a gândirii apostolului Pavel, un detaliu adesea neglijat în sfera evanghelică non-penticostală.

În anii 1990, i-a succedat lui F.F. Bruce în funcția de editor al remarcabilei serii de comentarii evanghelice, New International Commentary on the New Testament. Seria rămâne – și azi – una dintre cele mai echilibrate mostre de exegeză biblică, autorii fiind, chiar la momentul publicării, clasici în viață. Mai trebuie știut că Fee a fost membru al CBT (Committee on Bible Translation) care a tradus New International Version (NIV) și revizuirea acesteia, Noua Versiune Internațională actualizată (TNIV). A făcut parte din consiliul consultativ al Institutului Internațional pentru Studii Creștine, unul dintre forurile cele mai prestigioase ale spațiului evanghelic occidental. Un alt merit „tehnic” este demonstrația lui potrivit căreia Codex Sinaiticus în ceea ce privește Ioan 1.1-8.38, dar și alte câteva părți ale acestei Evanghelii, nu reprezintă textul-tip alexandrin, ci textul-tip occidental.

Ar mai trebui știut că Fee a fost un egalitarist creștin. Astfel, a contribuit la editarea cărții cheie în domeniu: Discovering Biblical Equality: Complementarity Without Hierarchy (2004). Comentariul menționat traduce în mod consecvent genericul “bărbați” prin “bărbați și femei”, cu o notă de subsol explicativă. Este, de asemenea, membru al consiliului de referință al organizației Christians for Biblical Equality, un grup de creștini evanghelici care consideră că Biblia învață egalitatea completă între bărbați și femei și că toți creștinii, indiferent de sex, “trebuie să își exercite darurile date de Dumnezeu cu autoritate egală și responsabilitate egală în biserică, acasă și în lume”.

Și, nu în ultimul rând, Fee a fost un penticostal fervent, cu serioase contribuții în ceea ce privește confesiunea. Cu toate acestea, nu a fost de acord cu unele doctrine penticostale susținute de mult timp și profund apreciate. În mod specific, el a pus la îndoială articolul 7 din Declarația adevărurilor fundamentale a Adunărilor lui Dumnezeu (din „Cele 16 articole de credință”), care articulează o înțelegere penticostală clasică a botezului în Duhul Sfânt. Este vorba de convingerea potrivit căreia botezul în Duhul Sfânt este ulterior și separat de convertire. În cartea sa, Botezul în Duhul Sfânt, Fee scrie că există puține dovezi biblice care să ateste poziția doctrinară penticostală tradițională. Pe de altă parte, el susține că „experiența penticostală în sine poate fi apărată pe baze exegetice ca fiind un fenomen complet biblic”. Autorul crede că în Biserica primară, experiența penticostală era o parte naturală a convertirii: elementul crucial în toate acestea a fost lucrarea Duhului; iar dimensiunea dinamică de împuternicire cu daruri, minuni și evanghelizare (împreună cu roadele și creșterea), era o parte normală a așteptărilor și experienței primilor creștini. Așadar, întotdeauna a considerat că împuternicirea Duhului este un element necesar în viața Bisericii, care a fost prea des neglijat. A fost un adversar puternic al „evangheliei prosperității” și a publicat în 1985 o carte intitulată The Disease of the Health and Wealth Gospels, un adevărat manifest împotriva acestui derapaj (nu numai) american.

Toată această hărnicie și erudiție urma să intre în declin începând din 2012 când, în condiții oarecum stranii, avea să fie diagnosticat cu Alzheimer. S-a retras, încet-încet, din toate activitățile până atunci atât de dragi. Un val de compasiune s-a îndreptat spre reputatul teolog, așa cum s-a întâmplat când – în 2014 – s-a despărțit de scumpa lui soție. Neputințele bătrâneții, avansul necruțător al bolii și toate ale vârstei anunțau un sfârșit iminent. Totuși, cu mila lui Dumnezeu, Gordon Fee a atins senectutea, părăsindu-ne la 26 octombrie 2022. Întreaga comunitate academică, penticostali și nu numai, teologi sau simpli creștini, din America și Canada, inclusiv din România, îi aduc omagii binemeritate.

Orice student sau autodidact în ale Bibliei va întâlni, mai devreme sau mai târziu, acest nume. Exegeza lui caldă, erudită și reconfortantă ne va ține și de acum înainte o plăcută companie. Nădejdea ni se îndreaptă spre atâtea generații de ucenici ce i-au trecut prin mâini și care, fără îndoială, vor duce mai departe acest fel frumos de-a trăi și de-a sluji. Acum, pentru că a plecat să-L vadă pe Dumnezeu așa cum este, rugăciunile noastre se înalță pentru cei apropiați și, pe bună dreptate, înlăcrimați. Dumnezeu să-i binecuvânteze, ca și pe întreaga comunitate teologică încă pe baricade.