4 minciuni feministe care le fac pe femei nefericite

Pe atunci, așa numitele “războaie între mame” erau în toi. Femeile de pretutindeni fuseseră înșelate de prietenele feministe și mentorii lor. Unele deplângeau inutilitatea muncii full-time în afara casei și menținerea, în același timp, a unei căsnicii și vieți de familie sănătoase sau își apărau alegerea de a munci full-time, insistând că odraslele lor “sunt în regulă” în grija altcuiva întreaga zi.

De atunci, mesajele destinate femeilor despre cum să aibă o viață fericită nu au făcut decât să le facă și mai nefericite. Nu numai că sunt mai nefericite decât mamele și bunicile lor, ci sunt mult mai stresate decât ele și mult mai stresate decât bărbații.

Nimic din toate acestea nu i-a ajutat pe bărbați și femei să se apropie unii de alții. Relațiile în SUA sunt pe cale de dispariție, iar rata căsătoriilor este la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată. Deși există mai multe motive pentru această stare tristă a lucrurilor, un motiv principal constă în minciunile feministe repetate de-a lungul anilor. Enumerăm patru, în ordine aleatoare:

1. Femeile nu au nevoie de bărbați

A început cu o frază aparent comică, pe care Gloria Steinem a folosit-o în anii 1960, la apogeul mișcării feministe: “O femeie are nevoie de un bărbat la fel cum un pește are nevoie de o bicicletă”. Această mentalitate trăiește nestingherită și azi, indiferent dacă este vorba despre Jennifer Aniston, care vorbește despre modul în care femeile “nu au nevoie de un bărbat pentru a avea un copil” sau Emma Watson, care vorbește despre “auto-parteneriat”.

În timp, odată ce femeile au început să își câștige singure existența și să profite de pilulele contraceptive, acestea au ajuns să creadă că femeile nu au nevoie de bărbați. Se înșelau. Din punct de vedere biologic, femeile sunt programate să depindă de bărbați. Majoritatea femeilor își doresc să fie mame, iar când devin, ajung vulnerabile.

Chiar și în zilele noastre, femeile știu instinctiv că, în cele din urmă, vor avea nevoie de un bărbat, dacă își doresc o familie și dacă își doresc să aibă opțiunea de a rămâne acasă cu copiii, chiar și pentru o perioadă scurtă. Într-adevăr, cercetările arată că ceea ce contează cel mai mult pentru femei – chiar și pentru cele care sunt independente economic – este să știe că au un bărbat pe care se pot baza, sentimentul siguranței și de a fi pe mâini bune (da, chiar și financiar). Acest lucru era cunoscut ca mariajul într-un grup social superior (“hypergamy”), iar el există și în prezent.

2. Femeile și bărbații sunt la fel, iar genul este un construct social

Momentul specific în istorie în care relațiile dintre sexe s-au degradat brusc a fost atunci când femeile au început să aibă relații sexuale specifice bărbaților: indiferente, fără a se implica emoțional, sub pretextul că femeile nu sunt diferite de bărbați și sunt la fel de capabile de a face sex neglijent.

Din campusurile universitare până la sălile de conferință, multe femei au învățat să trateze sexul la fel cum îl tratează bărbații: fără angajamente. Însă suferă din această cauză. Ceva care dovedește fără echivoc acest lucru este criza violurilor din campusuri și excesele mișcării Me Too. Dacă este adevărat că femeile sunt la fel ca bărbații în abilitatea lor de a separa sexul și emoțiile, atunci de ce ajunge flirtul din campus sau birou în instanță, în loc să fie binevenit?

Nu numai sexualitatea noastră ne confirmă natura disparată a femeilor și bărbaților, ci și modul în care ne creștem copiii. Odată ce copilașul vine pe lume, instinctul matern este activat. A se îngriji emoțional de copilul ei este primul impuls al femeii, de aceea întoarcerea la muncă prea devreme îi frânge inima.

Reacția unui tată este diferită: primul său instinct este de a oferi sprijin financiar familiei. Nu este singura lui contribuție, însă este prima pe listă. Mai bine spus, faptul că femeile și bărbații sunt capabili de a face aceleași sarcini nu înseamnă că și le doresc ardoare similară. Dorința contează.

3. Ceasul biologic nu există

Ceasul biologic poate fi o inconveniență politică, însă asta nu-l face mai puțin real. Vârsta ideală pentru ca o femeie să rămână însărcinată este de 25 de ani. Datorită acestui lucru, este de înțeles că bărbații pot amâna căsătoria mai mult timp decât femeile. Însă nu le spunem femeilor acest lucru.

Pretindem că femeile pot să își proiecteze viața având cariera în centru, la fel cum fac bărbații, ca și cum nu vor ajunge într-un punct în care abilitatea de a concepe se va ciocni inevitabil de carieră. Abundă articolele care ascund realitatea biologică că e mai ușor pentru femei să aibă copii în jurul vârstei de 20 de ani, decât în jurul vârstei de 30.

Cu alte cuvinte, le mințim.

Făcând aceasta, feministele capătă ceea ce își doresc: femeile își resping dorințele materne și devin productive pe piața muncii. Femeile însă nu capătă ce-și doresc. După decenii în care au urmat scenariul cultural, femeile adesea nu își mai găsesc soți sau nu mai pot avea copii. Sau, dacă se căsătoresc și au copii, nu pot rămâne acasă să îi crească, deoarece și-au proiectat o viață care urmărea un țel cu totul diferit.

4. O cariera este mai împlinitoare decât căsătoria și copiii

Dintre toate minciunile feministe, ideea că o carieră de succes poate fi mai împlinitoare decât căsătoria și familia este de departe cea mai gravă. Este aproape imposibil să înțelegi adâncimea acestei minciuni, care a început în anii ‘60, de asemenea, odată cu declarația lui Betty Friedan că a fi mama și soție se aseamănă cu “un lagăr de concentrare confortabil”.

De atunci, femeile au fost asaltate cu un meniu consistent de cuvinte și imagini care au întărit spusele lui Friedan. Oamenii sunt animale de turmă: avem nevoie să facem parte din grup pentru a ne simți bine. Unii dintre noi sunt mulțumiți să stea în afara mulțimii, însă majoritatea nu sunt.

Mesajele culturale contează. Din moment ce mamele nu mai sunt încurajate sau privite cu reverență, femeile sunt surprinse să descopere cât de de zdrobitor este să îți lași copiii mici și să te întorci la muncă. Sunt surprinse să descopere că slujba nu este nici pe departe atât de satisfăcătoare pe cât au fost făcute să creadă. Aceeași frământare este împărtășită de femeile singure care nu-și pot găsi un bărbat cu care să se așeze la casa lor.

Carierele nu sunt deloc împlinitoare, se pare, dacă seara te trezești singur. Așa că, o spun cât de tare și răspicat pot: femeile au fost mințite ani de-a rândul, de aceea sunt atât de nefericite.

Există doar o singură soluție. Schimbă-ți prioritățile, pune dragostea și familia în centru, nu slujba, și vei câștiga în jocul acesta al vieții. Eu așa am făcut și am văzut o diferență uriașă.

Suzanne Venker

Photo by Slav Romanov on Unsplash