Ce putem învăța de la C.S. Lewis despre lucrarea cu tinerii

C.S. Lewis constituie un studiu de caz asupra ingredientelor care lipsesc din lucrarea cu tinerii. Adolescent fiind, nu era copilul care care să își găsească locul în majoritatea grupelor de tineri. În acești ani, C.S. Lewis a alunecat în ateism, deși părinții săi fuseseră creștini devotați, care îl duceau la biserică în fiecare duminică, unde bunicul său era paroh.

Lucrarea cu tinerii înseamnă mai mult decât un eveniment colectiv. Este trist că majoritatea lucrărilor destinate tinerilor sunt rareori lucrări, ci doar o colecție de evenimente. Lucrarea cere o nota personală, însă majoritatea grupelor de tineri își doresc doar să fie evenimente importante.

În anii adolescenței, o persoană trece prin trei etape majore de creștere. Între ultimii ani ai copilăriei și primii ani de tânăr adult, o perioadă de doar șase ani, o persoană trece printr-o revoluție personală. Nu este surprinzător că tinerii din orice epocă par să fie problematici. Viața lui C.S. Lewis ilustrează această călătorie.

Adolescența timpurie

Adolescența timpurie începe chiar înaintea pubertății și corespunde, în mare, cu clasa a șaptea și a opta. La această vârstă – aproximativ 12 ani – copiii se bazează pe relația primară, pe părinții lor. Băiat fiind, C.S. Lewis își spunea Jack, nume cu care va fi cunoscut de cei apropiați lui până la moartea sa. La 12 ani, relația lui Jack cu părinții săi s-a destrămat. Mama lui a murit de cancer și tatăl său a rămas în Belfast, Irlanda, în timp ce Jack frecventa cursurile pensionului din Anglia în timpul anului. Își vedea tatăl doar de Craciun, Paști și vacanțele de vară.

În aceste vremuri în care jumătate din căsătoriile din SUA sfârșesc prin divorț și jumătate din nașteri sunt în afara căsătoriei, există mari șanse ca cei care frecventează grupele de tineri ale bisericii să nu fi beneficiat de grija ambilor părinți de care au atâta nevoie în copilărie și adolescență.

Marea sarcină a adolscenței timpurii este stima de sine. Stima de sine nu vine ușor în aceasta perioadă a vieții, o perioadă de care mulți oameni își amintesc ca fiind cei mai tulburați ani ai vieții lor. Ciclul gimnazial și primii ani de liceu rămân impregnați în memorie ca o perioadă de ridiculizări, batjocuri și un sentiment de inadecvare. Corpul este în plină transformare, schimbându-se atât pentru fete, cât și pentru băieți. Părul crește și hormonii urlă. Dintr-o dată, apare sexul opus acolo unde înainte nu existase, și nimeni nu știe exact cum să vorbească sau cum să se poarte în preajma acestuia. Copiii urăsc felul în care arată, vorbesc și se poartă. Își doresc să impresioneze, adoptând felurile comportamente.

Jack Lewis a devenit retras în această perioadă. Nu era bun deloc la sport. Era ridiculizat și respins. S-a retras în mica lui lume fără prieteni, urând lumea din jurul său. Era irlandez, o rasă disprețuită de englezi, care-l înjoseau și batjocoreau pentru această inferioritate. În astfel de circumstanțe, adolescenții vor face lucruri excentrice pentru a-și da importanță, astfel Jack și fratele său au început să fumeze.

Participarea la un eveniment mare nu-l ajută cu nimic pe un adolescent ca Jack Lewis. El are nevoie de o implicare directă a cuiva căruia îi pasă de el, care poate încuraja lucrul valoros pe care Dumnezeu l-a pus în el. Mare parte din lucrarea cu tinerii nu este făcută pentru tinerii cu probleme.

Adolescența

Se instalează în jurul clasei a noua sau a zecea, la vârsta de 14-15 ani. Ceea ce își doresc tinerii la această vârstă este independența. Dacă tinerii n-o capătă, nu vor fi putea fi destul de liberi sală se maturizeze. Vor trăi dependenți constant, fie bazându-se pe părinții lor, fie pe altcineva care să ia deciziile în locul lor. Mulți adolescenți își exprimă dorința de libertate prin rebeliune împotriva autorității prezente în viața lor.

Jack Lewis s-a răzvrătit împotriva tatălui său într-o varietate de moduri subtile. A devenit un mincinos și manipulator priceput. Îi plăcea să-l înșele pe tatăl său. Cu toate acestea, în acești ani, autoritatea principală cu care avea de-a face a fost sistemul școlar public englez care îi controla fiecare zi.

Dacă tinerii nu sunt îndrumați către independență prin introducerea graduală a responsabilităților și luarea deciziilor, își vor găsi propria cale pentru a demonstra că sunt independenți. Majoritatea grupelor de tineret organizează evenimente pentru aceștia, evenimente bine planificate și puse în aplicare – însă nu de către tineri. Tinerii vor merge chiar și în lucrări de misiune, însă și acestea sunt, în mare parte, planificate de altcineva, iar lor li se spune ce și când să facă. Sunt rareori puși în fața provocării de a lua o decizie.

Adolescența târzie

Adolescența tarzie vine în ultimii ani de liceu, la vârsta de 16-17-18 ani. Marea provocare a acestei perioade este identitatea. Dacă cineva și-a îndeplinit cu succes sarcina căpătării independenței, nu mai este doar fiul lui Albert Lewis sau fratele lui Warnie Lewis. Dacă nu mai sunt definiți în termenii familiei lor sau ai școlii lor, cine sunt?

Jack Lewis a început să scrie povești încă de pe când era un băiețel. Iubea poveștile, iar copilăria lui arăta că ar putea deveni un scriitor de povești. A continuat să scrie de plăcere până în adolescență, cand a făcut cunoștință cu poezia, printr-un profesor care i-a arătat interes. În acea perioadă, Jack se hotărâse să devină poet. Mai târziu, tatăl său îl va scoate de la școală și îi va angaja un tutore timp de doi ani înainte de facultate. W. T. Kirkpatrick era un logician și ateu convins logician și i-a transmis convingerile sale lui Jack. Jack s-a hotărât că va deveni filozof și va studia ateismul și materialismul lui W. T. Kirkpatrick. A urmat drumul trasat de acesta până ce s-a convertit la creștinism, în jurul vârstei de treizeci de ani.

În timp ce părinții sunt cea mai importantă relație socială din adolescența timpurie, tinerii din adolescența târzie se uită în afara cercului familial pentru atenție, acceptare și îndrumare. Traficanții de droguri înțeleg această dinamică, la fel și traficanții de carne vie. Majoritatea bisericilor, însă, nu. Lucrările cu tinerii – în care se implică voluntar adulți cărora le pasă de adolescenți – au potențialul de a-i atinge într-un mod personalx, care le poate schimba viața. Conversațiile și interacțiunile nu trebuie să fie concentrate pe instrucțiuni doctrinare decât dacă conversația curge natural în această direcție. Adolescenții își doresc să fie luați în serios de către adulți. Jack Lewis nu a avut această ocazie până ce nu a interacționat cu un om care deplângea ideea unui Dumnezeu.

Adolescenții sunt foarte vulnerabili și susceptibili la influențele din jurul lor. Lewis nu a devenit persoana care i se potrivea să fie până după

convertire. A abandonat dorințele de a fi un mare poet sau filozof și s-a reîntors la poveștile pe care le-a iubit întotdeauna. Convertirea lui a durat ani de-a rândul și s-a desăvârșit deoarece câțiva oameni l-au atins sufletește în mod constant, prin conversații, la masă sau în plimbări. Lucrările cu tinerii care îi slujesc pe tineri vor avea un impact enorm asupra acestora pentru tot restul vieții lor. Programele de tineri care organizează evenimente grandioase vor continua să asiste cum tinerii absolvesc liceul și absolvesc biserica.

Harry Lee Poe, Crossway

Sursa foto: Britannica