O luptă pe viață și pe moarte – devoțional din Coleseni 3

Am ajuns, în cadrul programului de citire a Bibliei întocmit de Robert Murray M’Cheyne, la epistola apostolului Pavel către Coleseni, cap. 3. Este un capitol care conține, în cea mai mare parte, îndemnuri ce țin de viața practică a credincioșilor. Așa cum obișnuim, vom face câteva observații asupra acestora.

În primul rând, observăm că, înainte de a enunța îndemnurile practice, apostolul Pavel oferă și motivația pentru împlinirea acestora. În cele din urmă, de ce am trăi în modul descris de apostolul Pavel? De ce ar trebui să ne luptăm să devenim genul acesta de oameni? Apostolul Pavel oferă două motive. Primul dintre acestea ține de trecut: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. (…) Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos, în Dumnezeu” (vezi v. 1 și 3) Așadar, ar trebui să trăim o viață diferită, pentru că aparținem unei lumi diferite. Prin credință, noi ne-am unit cu Domnul Isus Hristos în moartea și învierea Lui, iar acum tocmai această unire cu El definește identitatea noastră care, la rândul ei, definește conduita noastră. Da, locuim în același oraș, în aceeași țară, dar, de acum, avem „cetățenie dublă.” Prin credință, noi știm că aparținem unei noi realități. Apostolul Pavel afirma același lucru în epistola către Filipeni 3:20: „Dar cetățenia noastră este în ceruri. (…)”

Al doilea motiv ține de viitor: „Când se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă” (vezi v. 4). Trebuie să trăim diferit nu doar datorită a ceea ce s-a întâmplat în trecut, dar și în perspectiva viitorului. Chiar dacă acum cei care trăiesc după modelul acesta sunt batjocoriți, fiind adeseori socotiți „fraieri”, noi știm că Domnul nostru se va întoarce cu putere și slavă. De aceea, ținta noastră nu este să ne potrivim contextului actual, ci să celui ceresc, în care ne vom petrece veșnicia. Același gând este exprimat și în Filipeni 3:20, verset pe care l-am citat deja: „Cetățenia noastră este în ceruri”, spune apostolul, „de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.”

Poate că cel mai clar, adevărul este exprimat în Romani 12:2: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.” Să remarcăm și faptul că, atât în Romani 12:2, cât și în Coleseni 3, apostolul subliniază importanța minții, a gândirii, în procesul de sfințire. În Romani, el pomenește „înnoirea minții”, iar în Coleseni 3:2 îi îndeamnă pe credincioși „să se gândească la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.”

În al doilea rând, observăm și aici aceeași chemare dublă pe care am observat-o și în Efeseni. Prin diferite imagini, apostolul Pavel îi cheamă pe credincioși să renunțe la felul vechi de a fi și de a acționa și să devină ceea ce sunt în Hristos, acționând în consecință. Ei trebuie să spună „Nu!” și trebuie să spună „Da!”:

Partea negativă:

„De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia care este o închinare la idoli” (vezi v. 5) sau „Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură” (vezi v. 8) sau „Nu vă mințiți unii pe alții” (vezi v. 9).

Partea pozitivă:

„Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare” (vezi v. 12) sau „Mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea care este legătura desăvârșirii” (vezi v. 14).

Exemplele ar putea continua. Pe de o parte, colosenii trebuie să se golească de tot ce e vechi și pământesc, pentru ca să se umple cu ceea ce este ceresc. Astfel, după ce au renunțat la mânie și răutate (vezi v. 8), ei caută să fie plini de pace și de Cuvântul lui Dumnezeu (vezi v. 15 și 16). Lupta nu este una ușoară, întrucât sunt chemați să „omoare” vechile pofte. Este o luptă pe… viață și pe moarte. Faptul că „au murit împreună cu Hristos” trebuie să se oglindească în „omorârea” dorințelor păcătoase (vezi v. 3 și 5).

În al treilea rând, un om cu un caracter și cu o conduită transformate va avea parte de relații transformate, iar acestea sunt descrise în v. 18-25.