5 întrebări cu dr. Jason Carroll – Despre o abordare mai echilibrată a căsătoriei și găsirii unui partener (1)

Î: În interviurile mele am constatat că activitatea sexuală este prevalentă, chiar și printre cei care frecventează regulat biserica. Acest lucru este șocant, deoarece un astfel de comportament este în mod ostentativ contrar crezului lor religios. Ce se poate face pentru ca studenții să rămână ancorați în credința lor în timpul anilor de facultate?

R: O mulțime de oameni au comportamente care nu sunt în concordanță cu scopurile autodeclarate ale vieții lor. Aceeași persoană poate să spună: “Îmi trăiesc ‘viața de burlac’” sau “Profit de ‘experiența anilor de facultate’” și, de asemenea, să spună: “Până împlinesc 30 de ani, mi-aș dori să am o căsnicie de succes, care să dureze o viață și care să fie bazată pe credință”. Pot să creadă că “a-și trăi tinerețea”, “a testa compatibilitatea sexuală” sau a coabita îi va ajuta cumva în procesul căsătoriei și îi va pregăti să își întemeieze o familie. Însă niciun studiu nu arată că aceste comportamente îmbunătățesc rezultatele căsătoriei, din contră, au efectul opus.

Un mit al culturii moderne, care îndrumă greșit aceste crezuri, este ideea că “întâlnirile sunt distincte și diferite de “viața de căsătorie și familie”. Mulți oameni au fost înșelați să creadă că pot să aibă această perioadă a vieții care “nu contează”, iar apoi vor putea să se schimbe automat atunci când se căsătoresc. Dar cum ar trebui sexul să se transforme dintr-o acțiune nepăsătoare și neglijentă, făcută cu oricine, într-una profund semnificativă și sacră care face parte din căsătorie? Nu am reușit să recunoaștem că viața este, în cele din urmă, o singură și continuă experiență. Creșterea personală înseamnă maturizare, iar ceea ce se întâmplă în tinerețe poate avea un impact semnificativ mai târziu, fie că intenționăm, fie ca nu.

Î: Există multe păreri cu privire la ceea ce oamenii ar trebui să realizeze înainte să se căsătorească, și acestea includ terminarea studiilor superioare și experiență în lumea profesională. Dvs. sugerați altceva, că “beneficiile educației universitare [asupra formării relaționale] apare indiferent dacă diploma este obținută înainte sau după căsătorie”. Puteți să dezvoltați această idee? Cum ar trebui tinerii să cântărească terminarea studiilor și alte așteptări atunci când vine vorba de formare relațională și timpul potrivit pentru căsătorie?

R: Da, am consiliat mult pe această temă. Una din trăsăturile distinctive ale întâlnirilor romantice moderne este atitudinea de “Încerc să găsesc o relație care să se potrivească cu viața mea”. Cu toate acestea, cele mai de succes căsnicii implică doi oameni care fac exact opusul: aleg să își potrivească viața cu relația lor. O parte a problemei este că am preluat ceea ce în generațiile anterioare erau marcajele vieții de familie și le-am transformat în necesități în pregătirea pentru căsătorie. Mulți dintre părinții și bunicii noștri își terminau studiile după căsătorie, își începeau carierele după căsătorie, își cumpărau casa după căsătorie. Acum, mulți cred că trebuie să termini școala, să fii avansat în carieră și să ai o casă înainte de a te căsători, ceea ce îndepărtează orizontul marital pentru mulți oameni.

Nu mă înțelegeți greșit, este foarte important să îți urmărești scopurile educaționale și profesionale, însă aceste întârzieri nu sunt întotdeauna benefice atunci când vine vorba de disponibilitatea pentru căsătorie. Mutând vârsta potrivită pentru căsătorie după 30-35 de ani, riscul de divorț crește. Vorbim despre oameni care au cel mai înalt nivel de pregătire economică, profesională și personală, atunci care este motivul ratei crescute a divorțurilor în această categorie? Se pare că valorile, prioritățile și comportamentele sunt factori care prezic mult mai bine succesul marital decât realizările. Tindem să credem că vârsta este un factor important și sperăm că vârsta este în strânsă legătură cu maturitatea, însă, după cum am văzut, mulți tineri de 20 de ani își petrec tinerețea acumulând experiență care se vor dovedi a fi negative pentru ei. Nu putem să presupunem că o vârstă înaintată înseamnă maturitate mai mare, deoarece lucrurile se compromit prin experiențe negative adunate, la fel cum se corectează prin multiple experiențe pozitive. Despărțiri în serie, multiple relații sexuale pasagere, coabitare, dependență de pornografie și alte elemente comune vieții tinerilor moderni nu cresc disponibilitatea de a se căsători.

De asemenea, sunt realist: există o mulțime de lucruri la care trebuie să fim atenți și care pot crea o fundație economică mai bună pentru generațiile viitoare, cum ar fi valoarea unei munci calificate și alte programe de pregatire. Nu cred că modelul de “studii superioare pentru toată lumea” funcționează. Există îngrijorări generale cu privire la creșterea costurilor locuințelor și a traiului, însă trebuie să ne amintim, în mijlocul acestei instabilități economice, că trăim într-o cultură extrem de materialistă. Cei care vor să se căsătorească în jurul varstei de 20 de ani trebuie să se întrebe dacă doresc să renunțe la anumite beneficii materiale, dacă acesta îi va ajuta să-și crească șansele unui mariaj solid.