Despre bărbați, pe scurt (1)

Ați auzit de un grup numit “F3”? Vă mărturisesc că nici eu am auzit, până nu am citit un articol din New York Times, scris de Ruth Graham. Numele grupului vine de la “fitness, fellowship and faith” (fitness, părtășie și credință – n.t.). Scopul este unul ambițios. John Lambert, liderul principal, a declarat că scopul grupului este să soluționeze “singuratatea bărbaților de vârstă mijlocie”.

Conceptul este simplu. Un grup de bărbați se adună înainte de apusul soarelui pentru a face o serie de antrenamente dificile împreună, după care petrec timp discutând, uneori rugându-se. S-ar părea că funcționează. Grupul a fost fondat în 2011, iar în prezent s-a extins în toată SUA, având peste 3400 de subdiviziuni. Mulți membri susțin că aceste întâlniri le-au schimbat viața.

Articolul lui Ruth Graham transmite un mesaj simplu: antrenamentele sunt importante, însă relațiile sunt transformatoare. Prietenia contează, iar acesta este un loc în care mii de bărbați își găsesc prieteni.

Cu cât mă gândesc mai mult la provocările cu care se confruntă bărbații și băieții din ziua de azi, cu atât mă gândesc mai puțin la ideologie și mai mult la tehnologie. În timp ce dreapta și stânga politică se luptă pentru a stabili cine este responsabil pentru puținele locuri pe care bărbații tineri le ocupă în universități, aceștia devin din ce în ce mai predispuși la “moartea din disperare” (abuz de droguri sau alcool, sinucidere) și sunt în mijlocul unei crize de singurătate și lipsă de prieteni, iar noi neglijăm una dintre cele mai firești și logice explicații: lumea s-a schimbat, iar bărbații se chinuie să se adapteze.

Să ne gândim la primele milenii din istorie. Viața nu era doar punitivă și fragilă, ci și extrem de solicitantă fizic. Din punctul de vedere confortabil al secolului al XXI-lea, este greu să ne imaginăm provocarea pur fizică a existenței premoderne. De la munca câmpului, construirea caselor până la lupta în războaie, se punea un preț enorm pe forța fizica brută.

Acest lucru însemna că bărbații, prin natura lor, dominau orice domeniu al vieții care implică activitatea fizică. Cu puține excepții, ei urmau a fi constructori, exploratori și soldați. Ba mai mult, lipsa măsurilor de contracepție eficiente adânceau diferențele fizice dintre bărbați și femei. În perioada cea mai înfloritoare fizic a vieții lor, femeile erau ocupate cu sarcina și creșterea copiilor.

Tuturor acestor realități, adăugați faptul că speranța de viață era mult mai scăzută și familiile erau mult mai numeroase, și avem astfel rețeta inalterabilă: o realitate biologică care dicta rolurile fiecărui gen. În timpul vieții lor scurte și grele, diferențele dintre bărbați și femei erau amplificate și solidificate.

Apoi, însă, a venit revoluția industrială. Într-un interval de timp remarcabil de scurt (mai ales în contrast cu realitatea grea, dar relativ stabilă a mileniilor anterioare), viața a devenit mai ușoară. Populația lumii a explodat.

Automatizarea a ușurat viața. Măsurile contraceptive au permis părinților să decidă numărul copiilor. Multe dintre diferențele adânci dintre bărbați și femei nu-și mai aveau rostul. Dacă construcția fizică a devenit mai puțin importantă decat acuitatea mentală – și dacă viețile femeilor nu mai erau dominate de sarcini consecutive – atunci de ce ar rămâne piața muncii dominată de bărbați?

Ceea ce odată era natural a devenit rapid nenatural, iar tiparele și obiceiurile care s-au construit de-a lungul secolelor nu mai aveau motive logice de existență. Vechea realitatea nu putea rezista. Nu ar trebui să reziste dacă este sprijinită de bariere artificiale și menținută de legi discriminatorii.

Chiar și cele mai solide bastioane care erau, în mod tradițional, dominate de bărbați s-au transformat. Armata a devenit mai mult cerebrală și mai puțin fizică. Deși încă este nevoie de o mare măsură de duritate, armata SUA – care nu mai este concentrată atât de mult pe infanterie -, ar putea distruge forțele mobilizării în masă ale vechilor timpuri fără niciun efort.

În fabricile din zilele noastre încă este nevoie de forța fizică, însă întreg locul de muncă este mult, mult mai accesibil femeilor decât orice fabrică de la începutul erei industriale.

Ce înseamnă toate acestea pentru bărbați? Înainte de apariția revoluțiilor industriale, și apoi a celei informaționale, bărbații nu aveau numai un scop bine definit (constructor, apărător și cel care se îngrijea de nevoile familiei), ci aveau o oportunitate clară de a forma prietenii adevărate. Munca solicitantă crea spațiu pentru astfel de relații între bărbați.

Astfel, nu ar trebui să ne surprindă că mulți trec printr-o criză a scopului și a relațiilor. În cartea sa remarcabilă “Of Boys and Men” (Despre băieți și bărbați – n.t.), Richard Reeves, de la Brookings Institute, analizează aceste schimbări sociale și economice imense mai eficient decât orice alt autor pe care l-am citit. Un alt lucru foarte important pe care îl face este să susțină că războaiele ideologice din jurul masculinității nu fac decât să înrăutățească lucrurile.

Bărbaților le este greu să se orienteze în noua realitate, însă această sarcină este îngreunată de combatanții ideologici, care se polarizează la extreme, blamând cealaltă parte pentru criză.

Scriind despre stânga culturală, Reeves argumentează: “Una înseamnă să arăți că există aspecte ale masculinității care – într-o expresie imatură sau extremă – pot fi extrem de dăunătoare, și alta înseamnă să sugerezi că o trăsătură care apare natural la băieți și bărbați este intrinsec nocivă”. El susține că expresia de “masculinitate toxică” este contraproductivă. Îi învață pe bărbați și băieți că este “ceva toxic în ei care are nevoie de exorcizare”.

Dacă o parte din oamenii de stânga vor cataloga caracteristicile tipic masculine – cum ar fi realizările, riscul, competitivitatea și agresivitatea – ca dăunătoare, o parte din oamenii de dreapta le vor glorifica. Există o obsesie cu privire la “bărbăție”, bărbăția definită mai degrabă de caracteristicile fizice și agresivitate, decât de curaj și înțelepciune. (…)

Dacă suntem induși în eroare de politică, dacă lumea s-a schimbat irevocabil, ce putem face pentru a le oferi bărbaților și băieților un scop cu care să rezoneze? Cred că putem găsi răspunsul în arenele în care bărbații au cele mai mari lipsuri: ca soți, tați și prieteni.

David French, The Dispatch

Sursa foto: Photo by British Library on Unsplash