De ce încă cred oamenii în mitul “sufletului pereche”?

Un număr impresionant de oameni cred în existența “sufletelor pereche”, potrivit unui studiu din 2021. Acest concept se regăsește în multe culturi ale globului. Sunt multe motive pentru care oamenii cred că persoana perfectă există pe undeva, iar în ultimii 50 de ani această idee a crescut în popularitate. Experții sunt de părere că a crede sau nu în existența sufletelor pereche își are rădăcina în circumstanțele personale și psihologia noastră. Însă este posibil ca cei care speră să găsească un partener predestinat să își condamne relația încă de la început.

O scurtă istorie a sufletelor pereche

Filozoful grec Platon spunea că oamenii, într-un trecut îndepărtat, aveau patru maini, patru picioare și două capuri. Zeus i-a separat în două jumătăți, ca pedeapsa pentru mândrie; iar destinul oamenilor era să-și caute cealaltă jumătate.

Înțelegerea noastră asupra dragostei și relațiilor a evoluat din 385 î.Hr., când Platon a scris “Banchetul”, însă ideea de a avea o “jumătate” a rezistat în numeroase culturi în cursul istoriei. Unele tradiții hinduse susțin că oamenii au o legătură karmică cu anumite suflete, în dialectul idiș există un termen pentru un partener de căsătorie ideal sau predestinat – “bashert” – care s-ar traduce prin “destin”. Poetul persan și învățat islamic, Rumi, care a trăit în secolul al XIII-lea, a dezvoltat ideea că sufletele pereche nu se întâlnesc într-un final, ci au existat într-o formă sau alta unul într-altul. De la Romeo și Julieta la Heathcliff și Cathy, literatura occidentală abundă de exemple ale sufletelor pereche care erau destinate să fie împreună.

Dar, deși conceptul de suflet pereche există de câteva mii de ani, termenul nu a fost introdus decât în secolul al XIX-lea. Prima lui folosință este datată în 1822, într-o scrisoare scrisă de poetul Samuel Taylor Coleridge. “Pentru a fi fericit în căsătorie… trebuie să ai un suflet pereche”, scrie el. Căsnicia lui Coleridge a fost nefericită – s-a căsătorit datorită presiunii sociale și a petrecut mare parte din viața de familie departe de soția lui, înainte să se fi despărțit de tot.

Și totuși, în ciuda inabilității lui Coleridge de a-și găsi un suflet pereche, ideea a prins rădăcini, crescând surprinzător în popularitate, mai ales în ultimele decenii. Brad Wilcox, profesor de sociologie și director la National Marriage Project la University of Virginia, observă o creștere în atracția pe care termenul de “suflet pereche” a avut-o din anii 1970 până în prezent, când a început ceea ce el numește “deceniul eu” și cum cultura individualismului a schimbat felul în care abordăm relațiile.

“Oamenii tind să caute relații care să îi facă fericiți și împliniți”, scrie Wilcox. “Acest lucru este facilitat de o prosperitate fără precedent în Occident, ceea ce a făcut ca oamenii să fie mai puțin dependenți de căsătorie din motive de supraviețuire economică. A apărut o schimbare din abordarea pragmatică a căsătoriei la o abordare expresivă, după modelul sufletului pereche, unde așteptările oamenilor sunt mai mult psihologice și mai puțin materiale.”

Natura trainică a mitului “suflet pereche”

Există multe motive pentru a fi sceptic cu privire la ideea existenței unei persoane perfecte predestinate pentru tine. Până la urmă, majoritatea oamenilor nu merg prea departe când vine vorba de găsirea unui partener: majoritatea americanilor se căsătoresc cu cineva din același stat, iar 43% se căsătoresc cu un coleg de liceu sau facultate.

Într-o planetă cu aproape opt miliarde de oameni, este o coincidență mare faptul că atâtea suflete pereche ale oamenilor sunt în clasa de vizavi. Și totuși, ideea a persistat în numeroase societăți și perioade istorice – ce face atât de irezistibil acest concept?

Bradley Onishi, profesor asociat de religie la Skidmore College, s-a folosit de competențele sale din istoria ideilor pentru a putea înțelege natura trainică a mitologiei sufletului pereche. El crede că există ceva înnăscut în dorința de a crede în existența sufletului pereche.

“Acest mit promite împlinire”, spune Onishi. “Ne spune că izolarea și singurătatea care sunt atât de des parte din experiența umană sunt doar temporare – că într-o zi va exista fericire până la adânci bătrâneți, când vom fi uniți cu cel care ne va înțelege în toate domeniile, ne va proteja de rău și ne va da o semnificație copleșitoare vieții.”

El sugerează că, pentru mulți oameni, a crede în existența unui suflet pereche este o modalitate de a construi o poveste coerentă în experiențele adesea haotice și imprevizibile a căutării dragostei. “Mitul sufletului pereche ajută la concentrarea tuturor întâlnirilor eșuate, despărțirilor, speranțelor năruite și dezamăgirilor într-o poveste care spune că <<într-o zi toate acestea vor avea un sens>>”, spune Onishi.

Acest lucru este adevărat mai ales când vine vorba de întâlnirile din perioada modernă, care pot explica cum acest concept a evoluat de-a lungul timpului. În ultimii ani, termenul de “twin flame” (doi oameni care au o conexiune sufletească profundă) a crescut în popularitate, fiind percepută ca o cale de înțelegere spirituală a ideii că ar putea exista cineva cu care ești menit să fii.

“Trăim într-o perioadă de o incertitudine copleșitoare din punct de vedere politic, social și climatic”, spune Onishi. “Mitul sufletului pereche promite – în mijlocul contextului confuz și amețitor creat de aplicațiile de dating – că există o persoană undeva care va da un sens tuturor eforturilor. Promite o stabilitate a vieții moderne pe care mulți o găsesc atrăgătoare.”

Așteptări practice?

La nivel practic, a-ți căuta sufletul pereche nu este cea mai bună abordare a problemei. “Căsătoriile bazate pe acest concept sunt mai fragile deoarece sentimentele fluctuează”, spune Brad Wilcox. “A avea o abordare care nu se bazează pe acest concept este corelată cu mai multă stabilitate”.

Cercetările făcute asupra a sute de cupluri au arătat că speranța de a găsi sufletul pereche duce la tipare disfuncționale de comportament și chiar la despărțirea cuplului. Acest lucru se întâmplă deoarece oamenii care cred în sufletele pereche tind să aibă o mentalitate a destinului. Din moment ce speră să găsească persoana perfectă, au mai multe șanse să se îndoiască de relația pe care o au sau să privească orice impediment întâlnit ca motiv de despărțire – poate ca aceasta nu a fost persoana potrivită, până la urmă.

Pe de altă parte, cei sceptici cu privire la existența unui suflet pereche au o mentalitate de dezvoltare. Ei cred că relațiile necesită muncă și compromisuri și sunt motivați să găsească soluții la probleme.

“Așteptarea că ceva sau cineva va fi perfect numaidecât și pentru totdeauna, duce la dezamăgire și resentimente, deoarece nu este realistă”, spune Ruth Micallef, o consilieră BACP care lucrează cu pacienții care au dificultăți în viața de cuplu. “Cuplurile cele mai înfloritoare sunt cele care s-au sprijinit reciproc de-a lungul anilor prin toate schimbările prin care au trecut și nu au pretins ca celălalt să fie <<perfect>> sau <<să le aibă pe toate>>”.

Ideea găsirii sufletului pereche poate fi un balsam după o întâlnire eșuată sau poate da un sentiment de stabilitate și coerență propriei povești de dragoste, însă, în cele din urmă, a crede că ți-ai găsit sufletul pereche nu este un lucru bun, iar specialiștii susțin că nu trebuie să te străduiești să îl cauți.

“Niciunul dintre noi nu este perfect – nici tu și nici viitorul tău partener”, spune Wilcox. “Astfel, concentrează-te pe calitățile ne-negociabile, virtuțile care vor susține o căsnicie bună, valorile împărtășite de amândoi și câteva interese comune. Însă nu te aștepta să bifezi fiecare căsuță pe care o vrei de la viitorul tău partener, asta dacă nu vrei să fii un burlac sau burlăciță permanentă.”

După un articol de Katie Bishop pentru BBC

Sursa foto: Photo by Stephen Leonardi on Unsplash