Răutatea în straie de duminică

Există însă și răutatea mascată. Răutatea poleită cu sclipici și ornată cu un strat gros de glazură, adeseori grețos de dulce. Răutatea care nu e însoțită de detonarea zgomotoasă a sudalmei, ci de complimentul pudrat până la indecență cu zahăr. Poate fi vorba despre o doamnă care laudă ținuta altei doamne: „Îți stă așa bine, dragă, în rochia asta. Nici nu se mai vede cât te-ai îngrășat.” „Vai ce prăjitură bună! Te vizitează soacra?” Da, exemplele supreme de răutate nu se consumă în gară sau cartierele rău famate, chiar dacă manifestarea brută a răutății din acele locuri ne face să ne cutremurăm. Martorii celor mai respingătoare forme de răutate sunt holul universității, biroul ultra modern de la etajul patruzeci al unei mari corporații sau pereții sălii elegante unde se derulează acea petrecere ce va fi mâine pe toate coperțile strălucitoare ale revistelor.

Sau… curtea și sanctuarul bisericii. Orice formă de răutate este, în felul ei, nocivă și urâtă, dar cea mai respingătoare formă de răutate este cea bisericoasă. După cum spuneam, există o formă brută de răutate, o răutate care degenerează în violență fizică și verbală. Există însă și răutatea „politicoasă”, îmbrăcată în straiele celor mai alese convenții sociale. Răutatea bisericoasă însă, se îmbracă în straiele îngerilor și este acompaniată de cântările Sionului.

Este mereu condimentată cu versete biblice și presărată cu expresiile bisericești preferate. Este străjuită, la intrare și la ieșire, de un apăsat „Pacea Domnului!”. Altcumva ar fi de neconceput! Este „păcat” să te saluți altcumva. Generatorii acestor răutăți sunt întotdeauna „frați și surori”, care nu ar accepta nici în ruptul capului un alt fel de adresare. Ar fi păcat… Această formă de răutate este practicată numai de cei care se bucură că au reușit să „treacă pragul casei tale.” „Curțile Casei Domnului” reprezintă perimetrul lor de muncă. Aici simt ei îndemnul și libertatea să dezlege și să deșerte sacul cu răutăți. Însemnele și atmosfera religioasă nu îi inhibă, ci, dimpotrivă sunt combustibilul de care au nevoie. Ei nu au spor în producerea răutății decât dacă mai întâi s-au rugat „să li se ierte toate păcatele, cu voie și fără voie.” Nu au îndemn la producția de răutăți decât dacă, mai întâi, au auzit „Cuvântul Domnului propovăduit.” Răutățile produse nu țin nicidecum de spațiul secular, de lucrurile profane. Acelea sunt pentru amatorii „din lume.” Răutățile bisericoase au întotdeauna de-a face cu „bunul mers al lucrării bisericii.”

De ce este atât de gravă această formă de răutate?

În primul rând, datorită cinismului ei. Prin definiție, biserica este spațiul iubirii. Biserica ar trebui să fie acel loc de pe pământ unde voia Lui Dumnezeu se face ca în Cer, iar Cerul, după cum spunea un autor, este „o lume a dragostei!” Poate să fie ceva mai cinic decât să folosești costumația și limbajul cerului pentru a juca de fapt piesa infernului? Da, argumentele apologetice sunt necesare și își au rolul lor, dar manifestarea dragostei din cadrul bisericii lui Hristos ar trebui să fie cea mai clară dovadă că Dumnezeul iubirii, Crucea lui Hristos și lucrarea înnoitoare a Duhului Sfânt nu sunt povești.

În al doilea rând, datorită dozei mari de ipocrizie necesară. Pe la gară, pe la piață sau în alte contexte îți vine la îndemână să dai frâu liber răutății. Nu poți să faci lucrul acesta însă în spațiul bisericii. Acolo răutatea trebuie camuflată cu mare grijă. De aceea va trebui să zâmbești celui pe care tocmai l-ai vorbit de rău. Vei felicita pe fratele X pentru predica pe care tocmai ai catalogat-o ca slabă, răbufnind că „așa nu se mai poate!”. Vei rosti „Pace!(-a)” în dreptul a nenumărați oameni față de care nutrești de fapt resentimente! Da, știu, discuția este ceva mai complexă, pentru că aici intervine și factorul bunătate și politețe. Lumea noastră ar fi un loc teribil dacă am descătușa toate impulsurile lăuntrice. Poate că într-un alt text vom aborda distincția dintre ipocrizie și politețe. Chiar dacă granița dintre cele două este destul de fină, aceasta nu anulează totuși realitatea ipocriziei care acționează ca mască a răutății.

În al treilea rând, răutatea bisericoasă este gravă și datorită adormirii conștiinței pe care o produce. Orice mustrare a conștiinței va fi strivită cu un contra argument. „Cum adică nu sunt bine? Sunt la biserică!”, ne vom spune. Socotim că suntem într-un spațiu în care nu ni se poate întâmpla nimic rău. Într-adevăr spațiul bisericii are și rolul de a oferi protecție spirituală, dar dacă nu păzim spațiul lăuntric al inimii, chiar în acest context fiind, acolo se poate instala cea mai pură formă de răutate. De aceea, pe unii diavolul trebuie să îi ispitească pentru a nu mai merge la biserică. Altora însă le dă ghes, conștient fiind că acolo vor găsi hrana cea mai consistentă pentru răutatea lor. Nu doar faptul că suntem prezenți acolo, dar vom sublinia mereu truda și efortul pe care le depunem pentru bunul mers al bisericii. Poate chiar bucata de mochetă pe care mă aflu, scaunul pe care stau și termopanul cu cruce pe mijloc prin care admir cerul au fost achitate prin contribuția mea. „Orice „mică” răutate”, îmi voi spune, „este compensată din plin de jertfa și truda mea! Îmi este îngăduit!”

În al patrulea rând, răutatea bisericoasă este gravă și prin prisma efectelor. Lucrarea Duhului Sfânt va fi împiedicată în viața mea, a celui care mă fac vinovat de răutate. În același timp, lucrarea Duhului Sfânt va fi împiedicată în mijlocul adunării. Cum ar putea folosi Duhul Sfânt un om care împroașcă răutăți cu gura lui, ca să aducă mângâiere, vindecare, pace? Ce putere va fi desfășurată în mijlocul adunării unde nu rugăciunea, ci gândurile de răutate se înalță ca tămâia? Mai mult, mărturia bisericii va fi compromisă și subminată. Nu doar mărturia, ci și procesul de ucenicizare. Atunci când noii convertiți se vor lovi de valurile de răutate din adunare, fie se vor poticni și vor cădea, fie… se vor adapta, ceea ce tot o formă de cădere este.

Cum se manifestă, concret, răutatea bisericoasă. Primul mod de manifestare este bârfa! Despre toate acestea însă, într-un text viitor. Până atunci aș mai adăuga un ultim lucru. Răutatea bisericoasă cu toate ramificațiile și consecințele ei nefaste este descrisă în Psalmul 50. Recomand cu căldură citirea și studiul acestui capitol din Scripturi.

Sursa foto: Photo by Polina Kuzovkova on Unsplash