Un bun familist în lumea de azi

A doua contribuție pe care un tată a avut-o în familie în cursul istoriei este aceea de a fi liderul clanului. Acest rol a devenit foarte controversat odată cu ascensiunea mișcării feministe, însă a fost rareori atacat înainte de 1960. Se spunea adeseori în acele zile că “Doi căpitani scufundă vasul” și “Doi bucătari strică ciorba”. Tatăl era judecătorul suprem în problemele importante. E adevărat că acest rol de “cap al familiei” a fost uneori folosit abuziv de bărbați egoiști care și-au tratat soțiile fără respect și copiii ca pe niște sclavi, însă acesta nu a fost niciodată modul în care lucrurile au fost menite să funcționeze. Scriptura, care le-a oferit această responsabilitate de conducător bărbaților, le-a oferit și limite autorității lor. Soților le spune să-și iubească soțiile ca pe trupurile lor și să fie dispuși să își dea viața pentru ele. Li se spune să nu-și trateze copiii dur și fără înțelepciune. Acest sistem a mers în general bine timp de mii de ani.

A treia contribuție a unui tată a fost de apărător. Își proteja membrii familiei de lumea exterioară și îi învăța să-i facă față cu succes. Tatăl era cel la care veneau atunci când se simțeau amenințați sau îngrijorați. Dacă un alt bărbat încerca să-i abuzeze sau insulte soția, soțul îi apăra onoarea. Era responsabilitatea lui ca locuința să-i fie în siguranță noaptea, iar copiii prezenți la o oră rezonabilă. Fiecare membru al familiei se simțea mai în siguranță știind că tatăl era acolo.

În cele din urmă, a patra contribuție a unui tată eficient era de a oferi direcție spirituală în căminul său. Deși adeseori eșua în acest domeniu, era obligația lui să citească Scripturile copiilor săi și să îi învețe adevărurile fundamentale ale credinței sale. El era interpretul codului moral al familiei și ale ritualurilor sacre; și se asigura că copiii lui merg la biserică în fiecare săptămână. După cum se știe, nu mulți bărbați au îndeplinit aceste datorii cum ar trebui în ultimii ani. Însă a existat un consens general acceptat în cultură că acesta este modul în care ar trebui sa se poarte bărbații.

Puteți să aruncați cu pietre în mine acum. Sunt convins că unii dintre cititorii mei se zburlesc chiar și la sugestia că așa ar trebui să se poarte bărbații în prezent. Cu tot respectul, există o înțelepciune atemporală în aceste roluri tradiționale. Fiecare dintre ele este înrădăcinat în învățătura biblica. Da, este de modă veche, însă bărbații au fost definiți de aceste responsabilități de mii de ani.

Din păcate, fiecare dintre aceste patru roluri a fost ridiculizat și atacat de post-moderniști și aliații lor din mass-media. Ca urmare, mulți tați au un concept vag conturat a ceea ce ar trebui sa facă și în ce fel. Unii dintre ei au renunțat la autoritatea ce li se cuvenea în familia lor și sunt total neimplicați sau își cresc copiii în moduri caracteristice mamelor. Li s-a spus că trebuie să fie mai sensibili și să învețe să exprime un spectru larg de emoții, de la furie la frică. În consecință, bărbații sunt presați să devină ca femeile, iar femeile trebuie să devină ca bărbații. Aceste inversări de roluri sunt foarte derutante pentru băieți.

Nu este nepotrivit ca un bărbat să simtă lucruri într-un mod profund sau să își facă cunoscute gândurile și dorințele ascunse. Nici nu trebuie să afișeze o înfățișare înghețată celor din jur. Însă există în masculinitate un loc clar definit al puterii și încrederii în mijlocul furtunii – și acest rol îi revine în mod natural bărbatului. La fel cum un stejar uriaș oferă adăpost și protecție pentru toate vietățile care trăiesc în ramurile sale, un bărbat puternic oferă siguranță și mângâiere pentru fiecare membru al familiei sale. El știe cine este ca fiu al lui Dumnezeu și știe ce e mai bine pentru soția și copiii lui. Fiii lui au nevoie de un asemenea bărbat la care să privească cu admirație și pe care să-l imite. Ei nu-i respectă pe tații lași care sunt intimidați de soțiile lor și ale căror emoții sunt mereu evidente. Este acest lucru de modă veche și contrar tuturor lucrurilor pe care le-ai auzit? Fie. Bărbații au fost proiectați să le poarte de grijă oamenilor pe care-i iubesc, chiar dacă aceasta înseamnă sacrificiu personal. Cand își îndeplinesc această responsabilitate, soțiile lor, fiii și fiicele lor trăiesc într-o pace și armonie mai pronunțată.

Ilustrații elocvente ale masculinității tradiționale biblice sunt greu de găsit, însă există un exemplu pe care l-am folosit în alte scrieri anterioare pe care vreau să-l prezint. Este vorba despre bunicul meu, care a murit înainte de nașterea mea. Am vorbit despre asta în cartea “Straight Talk To Men”, însă este relevantă și în subiectul de față.

În timpul sărbătorilor de iarnă ale anului 1968, cei doi frați care mai erau în viață ai tatălui meu și sora lor s-au întâlnit în California la o reuniune de familie. Cu această ocazie fericită, au petrecut aproape cinci zile depănând amintiri din copilăria lor și viața de familie din acele timpuri. Unul dintre nepoți a înregistrat această discuție, iar eu am fost privilegiat să obțin o copie a acestora. Ce moștenire bogată mi-a oferit, dându-mi ocazia să privesc în casa bunicilor mei și la experiențele timpurii ale tatălui meu.

Toate conversațiile au avut o mare valoare pentru mine, însă a existat un subiect semnificativ în mod special, care s-a axat pe felul în care acești patru frați rămași în viață priveau amintirile despre tatăl lor (bunicul meu). El a murit in 1935, cu un an înainte de nașterea mea, însă copiii lui vorbeau despre el cu un respect inconfundabil 34 de ani mai târziu. El încă trăia în mințile lor ca un om cu un caracter și tărie colosală. I-am rugat să explice calitățile pe care le admirau atât de mult, însă nu mi-au oferit decât generalități.

“Era un munte de tărie”, a spus unul.

“Avea o demnitate specifică”, a spus altul, gesticulând corespunzător.

“Îl respectam profund”, a marturisit al treilea.

Este dificil să rezumăm subtilitățile și complexitățile personalității umane, iar cei patru nu găseau cuvintele potrivite. Doar când am început să vorbim despre situații specifice, personalitatea acestui patriarh a ieșit la iveală.

dr. James Dobson, Bringing Up Boys

Sursa foto: Photo by The New York Public Library on Unsplash