Despre transgenderism

Dacă cineva vrea să se sinucidă, nu-l lași să facă ce vrea cu trupul lui, ci încerci să-l salvezi. Simpla încurajare a gândurilor suicidale este considerată omucidere (vezi cazul Michelle Carter). Dacă un părinte și propriul copil adult vor să aibă o relație sexuală, statul nu le dă voie să facă ce vor cu trupurile lor. Nu mai vorbim că o astfel de căsătorie este interzisă în mai toate țările lumii. La fel și eutanasia. Dacă un copil vrea să se rănească intenționat, părintele nu-l lasă să facă ce vrea.

Iar pentru toate celelalte situații în care s-ar putea răni neintenționat, părintele caută să îl protejeze, îl sfătuiește și îl învață cum să aibă grijă de propriul corp. Niște oameni care au convingerea foarte clară că ceva e rău nu pot tăcea.

Transgenderismul, conform creștinilor și nu numai, este o mutilare și distrugere inutilă a trupului. Dacă în situația unei persoane care se sinucide nu pot tăcea, tot astfel nici în această situație nu pot tăcea. Nu am nimic cu aceste persoane, le iubesc și cred că poartă lupte grele precum depresia, suicidul, înțelegerea identității și nevoia de acceptare. Le doresc binele. Cred însă că o “operație de sex” nu e soluția. Există foarte mulți transgenderi care regretă operațiile făcute. Odată ce și-au văzut visul împlinit, și-au dat seama că lucrurile nu erau chiar așa cum au crezut. Marturii precum cea a lui Walter Heyer și ale altora merită ascultate cu mare atenție. Unii și-au dorit să devină bărbați sau femei, dar și-au dat seama că mai mult decât să fie percepuți ca transgenderi nu se poate. Sunt mulți care au mers deja pe acest drum al regretului. Așadar, celor care invocă autonomia corporală totală, există suficiente excepții legale de un fel sau altul, în toate țările lumii, care contrazic aplicarea a dicto simpliciter. În ce îi privește pe cei care duc această luptă internă, nu pot decât să le doresc să găsească pe cineva care să-i asculte, să-i iubească așa cum sunt și să aibă înțelepciunea să-i sfătuiască să nu meargă pe această cale a autodistrugerii. E un drum pe care, odată pornit, o parte din schimbările biologice făcute nu mai pot fi date înapoi. Nu mai vorbim de durerea procesului emoțional prin care va trece o astfel de persoană.

https://unsplash.com/photos/nKb6IRzVEjY?utm_source=unsplash&utm_medium=referral&utm_content=creditShareLink