Doză dublă la preț de una

În cartea sa „De ce, Doamne? O radiografie a suferinţei”, C.S. Lewis afirma „O parte a nefericirii este umbra sau oglindă nefericirii: nu numai că suferi, dar trebuie să te mai şi gândeşti la faptul că suferi. Eu nu numai că trăiesc jalea fiecărei zile, dar zi de zi mă şi gândesc că îmi petrec zilele în durere. Oare aceste însemnări îmi agravează starea? Oare ele nu fac decât să îmboldească învârtirea minţii mele că o morişcă în jurul aceluiaşi unic subiect? Ce pot să fac? Mi-ar trebui un medicament…”.

A trăi emoţii negative în situaţii dificile de viaţă reprezintă o experienţă umană obişnuită, dar este clar că oamenii diferă în modul în care îşi evaluează propriile emoţii negative care apar în astfel de contexte.

Din punct de vedere psihologic, a te gândi la propria suferinţă emoţională nu este un lucru rău în sine. Cu toate acestea, natura gândurilor pe care le avem cu privire la propriile emoţii determină dacă o astfel de procesare este una cu consecinţe favorabile sau nefavorabile.

Când experimentăm o suferinţă emoţională, fie ea deprimare, anxietate, ruşine sau alte emoţii dificile, tindem să ne simitim prost în legătură cu faptul că trăim astfel de experienţe. Nu numai că experimentăm o emoţie neplăcută, dar ne şi blamăm că trăim astfel de stări. Altfel spus, ne administrăm o doză dublă de suferinţă la preţ de una. În acest context, devine foarte important modul în care ne evaluăm propriile emoţii dificile, atunci când le trăim.

În psihologie, cercetătorii au arătat că o gândire în termeni iraţionali faţă de propriile emoţii nu doar că menţine, dar și intensifică aceste stări emoţionale neplăcute. A avea așteptări rigide de a nu trăi emoții negative („Nu ar trebui să simt emoții negative”), a le catastrofa și a le evalua ca fiind insuportabile („Este îngrozitor și insuportabil să simţi emoții negative”), precum și a te evalua negativ ca persoană pentru că trăieşti astfel de experienţe („Sunt o personă slabă dacă trăiesc emoții negative”) sunt considerate procesări iraţionale a propriei suferinţe emoţionale. În schimb, a prefera în mod flexibil să nu simţi emoții negative („Prefer să nu simt emoții negative, dar accept dacă se întâmplă acest lucru şi fac tot ce ţine de mine să mă simt mai bine”), a le considera neplăcute, dar nu îngrozitoare și a le tolera („Este neplăcut, dar nu îngrozitor să simți emoții negative și le pot face față”), precum și a te accepta necondiționat chiar dacă trăieşti stări negative („Sunt valoros/valoroasă chiar dacă trăiesc emoții negative”) sunt considerate procesări raţionale a propriei suferinţe emoționale.

Dacă treci printr-o experienţă emoţională neplăcută, nu îţi administra o doză dublă de suferinţă, ci mai degrabă:

(1) Notează-ţi emoţiile pe care le simți şi roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să le gestionezi;

(2) Evaluează-le într-un mod flexibil/raţional şi nu avea așteptarea rigidă să nu trăieşti astfel de experienţe;

(3) Cere lui Dumnezeu înţelepciune pentru:

– Rezolvarea situaţiei în care a apărut emoţia ta negativă (rezolvare de probleme)

– Acceptarea situaţiei dacă aceasta nu se poate schimba (acceptarea)

– Reevaluarea situaţiei mai realist dacă există o distorsionare a realităţii (reevaluarea)

– Tolerarea şi acceptarea emoţiilor negative chiar dacă sunt neplăcute (acceptarea emoţiilor)

– A cere ajutor celorlalţi sau ajutor specializat atunci când emoțiile sunt copleşitoare şi nu le mai poţi gestiona singur (suportul social). Suntem chemaţi să ne purtăm poveriile unii altora.

A aduce emoțiile tale în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, a le accepta ca fiind parte a vieții și a cere întelepciune să le gestionezi eficient poate să-ți ofere o doză de pace, și nu o doză dublă de suferință.

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:7).