Pasajul din Romani 3:21-26, poate fi considerat unul dintre cele mai importante texte din Biblie. Aici avem o discuție amănunțită (și superbă) despre neprihănirea prin credință. Nu este surprinzător faptul că acest paragraf joacă un rol crucial în istoria doctrinei creștine. Martin Luther a trecut și el pe aici. Ba mai mult, rădăcinile acestui paragraf se extind în toată Biblia. Două locuri cheie merită observate. Primul ne duce înapoi la cartea Exod, în timp ce al doilea se apropie de sfârșitul Evangheliei după Ioan.
În primul rând, să luăm în considerare Exodul 25:22. Textul de aici ne descrie cortul întâlnirii și mai exact, piesa cheie de aici, chivotul legământului. În partea de sus a chivotului se află capacul ispășirii, păzit la fiecare capăt de câte un heruvim (Exodul 25:19). Chiar în acest loc Dumnezeu Își întâlnește poporul. Exodul 25:22 declară: „Acolo Mă voi întâlni cu tine”.
Trecem apoi la Romani 3, unde conexiunea se face prin sintagma „capacul ispășirii” și traducerea acesteia din ebraică în greacă. Septuaginta, (traducerea Vechiului Testament din ebraică în greacă), folosește cuvântul hilasterion pentru a traduce cuvântul ebraic kappuret (aferent cuvântului kippur [ispășire].) Acest hilasterion, este de obicei tradus ca „ispășire” în Noul Testament, unde apare doar de câteva ori. O dată îl găsim menționat în Romani 3:25 unde se referă la Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare; Pavel afirmă că Dumnezeu L-a prezentat pe Hristos „ca o jertfă de ispășire”. Înțelegem că Hristos este singura jertfa acceptată, care reușește să potolească mânia în locul nostru.
În al doilea rând, avem Ioan 20:12, unde Maria Magdalena a venit la mormântul lui Hristos doar ca să îl găsească gol. Când s-a aplecat să privească înăuntru, ea „a văzut doi îngeri în alb, șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare”. Întorcându-ne în capitolul 25 din Exod, vedem că și aici doi îngeri erau sculptați de-o parte și de cealaltă a capacului ispășirii.
Așadar, ce ne rămâne nouă de făcut este legătura dintre Vechi și Nou. Dumnezeu dorește să se întâlnească cu poporul Său, iar sângele Mielului fără cusur este singurul mijloc prin care acea întâlnire este posibilă. Capacul ispășirii din Vechiul Testament și sângele stropit peste el de marele preot, l-au prefigurat pe Hristos care avea să vină. Hristos a venit, S-a jertfit și a înviat din morți. Să nu ne lăsăm dar amăgiți, acestea sunt realități istorice. Cortul întâlnirii, chivotul legământului și capacul ispășirii au fost reale. Crucea și mormântul gol au fost la fel de reale. Îngerii văzuți de către Maria Magdalena la mormânt, au fost cât se poate de reali.
Hristos este capacul nostru de ispășire. Acolo, în și prin Hristos, Dumnezeu se întâlnește cu noi. Și astfel, legătura este făcută.
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter