4 moduri de a rezista suferinței

Inimile noastre strigă: Cât mai durează, Doamne? Și noi așteptăm. Ne chinuim. Gemem, așa cum și creația geme să își vadă imperfecțiunea făcută nouă și frumoasă. Tânjim în casele noastre pământești după clădiri solide, veșnice. Așa cum o mamă însărcinată tânjește să-și țină copilul în brațe, noi tânjim să vedem rezultatul garantat al răbdării noastre. Și, uneori, în suferința noastră, ne întrebăm dacă vom rezista de fapt.

Cum putem să rezistăm în timp ce traversăm această lume? În scrisoarea sa, Iacov ne încurajează cu cel puțin patru astfel de surse pentru anduranță.

1. Poți rezista pentru că Dumnezeu va folosi suferința ta.

„Fraților, socotiți-o o bucurie atunci când întâmpinați încercări de diferite feluri, căci știți că încercarea credinței voastre produce statornicie. Și lăsați ca statornicia să-și facă efectul pe deplin, pentru ca voi să fiți desăvârșiți și compleți, fără să vă lipsească nimic.” (Iacov 1:2-4)

Noi nu socotim încercările noastre ca fiind pline de bucurie, așa cum o mamă nu numește plăcute durerile nașterii. Mai degrabă, socotim drept bucurie ceea ce face Dumnezeu în și prin acele încercări. Și ce face El? Ne mărește credința. Făcându-ne asemănători cu El însuși. Învățându-ne asemănarea cu Hristos. Ne modelează spre maturitate spirituală.

Putem socoti încercările ca fiind „toată bucuria”, deoarece încercările ne antrenează în evlavie. Dacă nu există travaliu și naștere, nu există copil; dacă nu există încercări care să ne testeze și să ne antreneze credința, nu există roade. Putem îndura pentru că suferința noastră nu este inutilă, iar Dumnezeul nostru lucrează în mijlocul ei.

2. Poți îndura pentru că Dumnezeu va pune capăt suferinței tale.

„Fericit este omul care rămâne neclintit în încercare, pentru că, după ce va fi rezistat la încercare, va primi cununa vieții, pe care Dumnezeu a promis-o celor care îl iubesc.” (Iacov 1:12)

Multe încercări nu se simt ușoare și trecătoare, dar Scriptura spune că ele sunt (2 Cor. 4:17). Marele plan al scopurilor lui Dumnezeu va depăși cu mult suferința noastră și, în cele din urmă, o va copleși.

Prieteni, suferința voastră se va sfârși – Dumnezeul vostru va avea grijă de ea. Noi nu cunoaștem timpul sau mijloacele Lui, nici măcar nu înțelegem toate scopurile pe care le are dacă ne pune la încercare. Dar cunoaștem promisiunea Lui: „El va șterge orice lacrimă din ochii lor, și moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apoc. 21:4).

Să știi asta: suferința ta vine cu o dată de expirare. Nu va dura la nesfârșit. Iar această promisiune ne dă speranța de a merge mai departe.

3. Poți îndura pentru că Dumnezeu ți se va descoperi în suferință.

„Iată, noi îi considerăm fericiți pe cei care au rămas neclintiți. Ați auzit despre statornicia lui Iov și ați văzut scopul Domnului, cum Domnul este plin de compasiune și de îndurare” (Iacov 5:11).

Cel mai mare câștig al nostru – mai presus chiar de înlăturarea suferinței noastre și de binecuvântarea desăvârșită în glorie – este Hristos. El este scopul nostru, ținta noastră, bucuria pusă înaintea noastră. Vom rezista în măsura în care ne fixăm ochii asupra Lui și Îl căutăm în mijlocul încercărilor noastre; iar El are bunăvoința de a folosi aceste încercări pentru a ni se descoperi pe Sine.

De ce îl menționează Iacov pe Iov la sfârșitul scrisorii sale? Iov a îndurat suferințe îngrozitoare cu stăruință, iar Domnul a folosit toate acestea pentru a i se descoperi lui Iov ca un Răscumpărător plin de compasiune și milostiv (Iov 19:25). Dacă Iov ar fi cunoscut mai puțin durerea și încercările, ar fi cunoscut mai puțin pe Mântuitorul său.

Atunci când suntem disperați, este mai probabil să ne întoarcem la Domnul. Când venim la El, El ne va sluji din rezervele Sale infinite de dragoste și har. Iar noi vom ajunge să-L cunoaștem în moduri noi și mai profunde.

4. Poți îndura, pentru că Dumnezeu te va primi în suferință.

„Atunci Iov s-a sculat, și-a rupt haina, și-a ras capul, s-a aruncat la pământ și s-a închinat. Și a zis: «Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce. Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvântat fie numele Domnului!». În toate acestea, Iov nu a păcătuit și nici nu L-a acuzat pe Dumnezeu de nedreptate.” (Iov 1:20-22)

Puține femei însărcinate decid să rămână stoice în timpul travaliului și al nașterii. Nu, pe măsură ce femeia simte durere, ea își exprimă gemetele și strigă pentru finalul nașterii. În mod similar, în timp ce îndurăm suferința, putem să ne aducem strigătele și rugămințile, lamentația și durerea la Dumneze, care le poate face față tuturor.

Iov și-a îndurat suferința sfâșiindu-și hainele, stând în praf, punându-I chiar multe întrebări lui Dumnezeu – iar Scriptura spune clar că nu a păcătuit. În timp ce înduri încercări, adu-ți strigătele și grijile tale către El, care știe și înțelege, fiindcă El a îndurat cea mai cumplită suferință în locul tău. Plânsul nu este greșit. Chiar și Isus a plâns, iar El vă va primi lacrimile noastre.

Pentru bucuria pusă înaintea noastră, mergem mai departe în suferință. Așa cum o mamă care așteaptă își va ține în cele din urmă copilul în brațe după o muncă grea și va șopti: „Ai meritat totul”, tot așa și biserica lui Hristos Îi va privi într-o zi fața și va mărturisi același lucru: „Vrednic ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea” (Apoc. 4:11).

Noi ne îndreptăm spre acest final minunat prin perseverență neclintită – spre Isus, Fiul Dreptății, în toată măreția și frumusețea Sa.

Un text de Kristen Wetherell pentru The Gospel Coalition