Cel mai dăunător leac (2)

Lewis demonstrează cu perspicacitate subtilitatea condiționării în ficțiunea sa. În cartea “1984” a lui Orwell, O’Brian îl forțează pe Winston să mărturisească că 2+2=5, sub amenințarea că va lăsa șobolanii să îi mănânce fața. În “Acea putere oribilă” a lui Lewis, Mark Studdock este condiționat cu morcovi și bețe, ademeniri și amenințări. Este ispitit de presiunea socială, cei care îl condiționează făcându-l să-și dorească să “facă parte din interior” și “din Cercul Intern” al inițiaților. Este condiționat să se teamă de a fi lăsat pe dinafară, respins sau ostracizat. Presiunea socială, mai mult decât amenințările directe cu violența fizică, sunt uneltele celor care condiționează, în viziunea lui Lewis.

În toate acestea, Lewis a fost un prezicător remarcabil. Cine nu a observat propaganda formatoare de impresii din algoritmii rețelelor de socializare, din blocarea conturilor de Twitter sau canalelor de Youtube? Ceea ce auzim și spunem zi de zi, ceea ce citim și vizionăm, ceea ce vedem și ajungem să presupunem – toate acestea au scopul de a ne detașa de ceea ce este Drept, Adevărat, Bun și Normal. Această condiționare este menită să ajute tendința umană de a înăbuși adevărul în fărădelege.

Richard Hooker, un reformator englez și un erou de-al lui Lewis, a scris cândva despre efectul distructiv al obiceiurilor păcătoase:

“Obiceiuri rele și prevertite, care încep prin a fi puține iar apoi se înmulțesc, continuându-și existența pentru o perioadă lungă de timp, pot fi atât de puternice încât să înăbușe lumina înțelegerii noastre native. Oamenii refuză să facă efortul de a cântări dacă ceea ce fac este bun sau rău.” (Divine Law and Human Nature)

Otrava subiectivismului înlătură piedicile cotidiene pentru astfel de erori și păcate negând că binele și răul există în mod obiectiv cu adevărat. Și totuși, deoarece trăim în lumea lui Dumnezeu și nu în lumea imaginației noastre înfierbântate, nu putem scăpa de presiunea sistemului moral obiectiv, care ne învinuiește prin conștiința noastră și prin Scripturi.

Nebunia culturală

Rezultatul, după cum subliniază Lewis atât de priceput, este un fel de tragi-comedie absurdă. Ar fi amuzant dacă nu ar fi atât de trist. În cuvintele memorabile ale lui Lewis, “într-un soi de simplism înfiorător, înlăturăm organul, însă îi pretindem funcția. Facem bărbați fără piept și așteptam din partea lor virtute și îndrăzneală. Râdem de onoare și suntem șocați să găsim trădători printre noi. Castrăm și pretindem eunucului să aibă urmași.”

Pe cât de profetic a fost Lewis în avertizările sale, nici chiar el nu și-ar fi imaginat nebunia la care va duce subiectivismul. A prevăzut faptul că această otravă ne va infecta sexualitatea, însă cea mai perversă formă pe care a portretizat-o a fost feminitatea grotescă a zânei Hardcastle. Comparând-o cu depravarea nebună a mișcării LGBTQ+, zâna Hardcastle pare aproape elegantă.

În plus, Lewis credea că nevoia practică de rezultate în domeniul științelor exacte va limita infecția subiectivismului când vine vorba de cercetare. Însă, în secolul al XXI-lea, asistăm la avansuri științifice și tehnologice care sunt angajate în slujba subiectivismului. Unele din ultimele “progrese” în medicină sunt folosite nu pentru a vindeca, ci pentru a mutila, nu pentru a-i da trupului funcția adecvată, ci pentru a-l schilodi și a-l face impotent sau sterp. Într-o împlinire literală a prezicerii lui Lewis, “castram și pretindem eunucului să aibă urmași”.

Disponibilitatea e totul

Ce poate fi făcut pentru a încetini damnațiunea civilizațională, sfârșitul speciei noastre și condamnarea sufletelor? S-ar putea scrie (și s-au scris) multe cărți ca răspuns la această întrebare. Însă un răspuns simplu ar suna cam așa: putem să formăm comunități care, prin harul lui Dumnezeu, îl iubesc pe Dumnezeu și sistemul obiectiv pe care L-a creat și sunt gata să acționeze într-o lume otrăvită de subiectivism.

Astfel de comunități includ bisericile, unde vestea bună a Evangheliei este proclamată cu credincioșie prin vorbă și faptă, unde toți oamenii lumii sunt bineveniți în numele lui Isus și unde apostolii lumii sunt combătuți prin Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste comunități includ familiile care iubesc planul lui Dumnezeu cu privire la masculinitatea și feminitatea biblică, care doresc să trăiască și să slujească în secerișul lui Dumnezeu și care cresc copiii în învățătura și mustrarea Domnului.

Aceste comunități includ școlile care iubesc adevărul și binele, care prezintă realitatea fără a o distorsiona, care-și doresc să formeze din elevi creștini maturi care trăiesc cu o bucurie trainică in mijlocul acestei lumi căzute.

Acestea sunt nevoile, și ora e târzie. Disponibilitatea e totul și Dumnezeu e tot în ceruri și face tot ce vrea.

Joe Rigney, Desiring God

Sursa foto: Europeana on Unsplash