Săptămâna Mare 2022: O meditație pe timp de război

În cea de-a treia săptămână de război, catolicii de rit latin au citit un pasaj din comentariul Sfântului Augustin la Psalmul 140, care cu siguranță ar suna adevărat în inimile fraților noștri creștini din estul Ucrainei, atât greco-catolici, cât și ortodocși:

„Doamne, am strigat către Tine, ascultă-mă”. Aceasta este o rugăciune pe care o putem spune cu toții. Aceasta nu este rugăciunea mea, ci a lui Hristos, cu totul. Mai degrabă, este rostită în numele trupului Său. Când Hristos a fost pe pământ, s-a rugat în firea sa umană și s-a rugat Tatălui în numele trupului său; și când se ruga, picături de sânge cădeau din tot trupul său. Așa este scris în Evanghelie: „Iisus se ruga cu stăruință și a transpirat sânge”. Ce este acest sânge care curgea din tot trupul său, dacă nu martiriul întregii Biserici?

Sângele curge din trupul lui Hristos, Biserica din Ucraina, de mai bine de opt săptămâni. S-a revărsat din trupurile bărbaților, femeilor și copiilor. Patrioți ucraineni au căzut în apărarea patriei lor; soldați ruși au căzut din motive pe care nu le puteau înțelege, pentru că superiorii lor i-au mințit cu privire la misiunea lor. Rănile sângeroase care au fost provocate Trupului lui Hristos în acest război ne amintesc de biciuirea Domnului; cruzimile de neînchipuit provocate asupra civililor ne amintesc de încoronarea Sa cu spini. Împreună cu Hristos, poporul ucrainean, care nu cere decât să fie el însuși, a mers pe calea sângeroasă a Calvarului, unde cei care îi provoacă suferința își bat joc de pretențiile lor de a fi cine sunt.

Vindecarea rănilor fizice, spirituale și emoționale ale acestui război va dura mult timp. Aceste răni includ falsificările istoriei creștine a slavilor din est care stau la baza încercării rusești de a distruge o națiune suverană: una care nu reprezenta o amenințare la adresa securității Moscovei, dar care, prin existența sa, a contestat povestea falsă pe care liderii ruși – politici și, din păcate, religioși – o spun poporului lor de prea mult timp. În pofida unui proces de vindecare îndelungat, Ucraina a trăit mai mult decât Patimile în acest Post.

Încă de la început, Arhiepiscopul Major Sviatoslav Shevchuk al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene și alți adevărați oameni ai lui Dumnezeu au proclamat adevărul mântuitor că Paștele urmează Calvarului. Astfel, putem să ne purtăm crucile, oricât de sângeroase ar fi ele, știind cu siguranță că victoria lui Hristos este a noastră dacă rămânem credincioși cauzei Sale. După cum a spus cu elocvență simplă Arhiepiscopul Major Șevciuk, prezent pe o listă pentru asasinate, „în apele baptismale ale râului Nipru”, acei credincioși au devenit „trupul lui Hristos cel Înviat, asupra căruia moartea nu are nicio putere”.

Un text de George Weigel pentru Catholic World Report